Colinde – Maria Se Preumblă

Maria se preumblă
Umbla Maica pe pământ,
Să nască pe Fiul Sfânt.
Merge-n sus și iară-n jos,
Că bate vânt friguros.
Se luară, se duseră
Tocma-n curtea lui Crăciun.
„Bună seara, Moș Crăciun!”
Zis-a Maria celui bun.
„Lasă-mă-n palatul tău,
C-am să nasc pe Dumnezeu”.
Zise atunci Moș Crăciun:
„Du-te-n grajdul cailor,
Ori în țarla oilor,
Ori în ieslea boilor.
Că aicea n-ai ce face,
Nu Te las’ să naști în pace”.
Maria atunci plecă,
Ici, colea, ea alerga.
Merse în grajdul cailor
Să nască pe Fiul Sfânt.
Dara caii tropăiau
Și iepele nechezau.
„Stați, cai, și nu tropăiți,
Voi, iepe, nu necheziti.
C-am să nasc un Fiu al Meu
Poruncit de Dumnezeu”.
Caii însă n-ascultară;
Și Maria cuvântară.
„Fir-ați voi, cai, blestemați,
Să n-aveți loc und’ să stați.
Și ori cu câtă mâncare,
Să n-aveți îndestulare.
Numa-n ziua de Ispas;
Nici atunci decât un ceas”.
Maria atunci plecă,
Ici, colea, ea alerga.
Merse-n țarla oilor
Și în grajdul boilor.
Dara boii rumega;
Și Maria cuvânta:.
„Stați, boi, și nu rumegați,
Liniștea nu mi-o stricați!.
C-am să nasc un Fiu al Meu,
Poruncit de Dumnezeu”.
Boii star’ a rumega;
Maica sfânt’ atunci năștea.
Năștea pe Fiul cel Sfânt,
Fiul Sfânt pe-acest pământ.
Boii sufla de-nălzia,
Maica sfântă-i fericia.
Boii dar mi-o ascultară
Și Maria cuvântară.
„Fire-ați voi, boi, fericiți
Și în veci blagostoviți”