pictor – Versuri.pro

Zaharia Stancu - Dacă Aș Fi Pictor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dacă aș fi pictor, aș spune:
Iedule, pozează-mi pentru ea.
Dacă aș fi pictor, aș spune:
Vreau să am model vijelia.
Dacă aș fi pictor, aș spune:
Ca râul acesta îi clocotește pieptul,
Ca livada aceasta înflorește,
Ca lanul acesta-n dogoare așteaptă ploaie.

Daniel Vişan-Dimitriu - Doar Un Pictor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E un tablou frumos, o reuşită,
Bijuterie-n portofoliul meu,
O pânză care pare potrivită
La locul cel de cinste-ntr-un muzeu.
Nici eu nu pot să înţeleg: cum, oare,
Am reuşit, c-o tuşă de maestru,
Figura ta candidă, visătoare,
S-o scot din minte, fără vreun sechestru,
Şi s-o aduc în lumea asta mare?
E-o luptă aprigă acum în mine,
Căci nu există-n lume o valoare
Ce trece de simţirea-mi pentru tine.
Eu ştiu că n-o duc bine şi-am nevoie
De-o sumă care poate-ar ajuta,
Dar mi-este imposibil, nu am voie
Să o câştig, când ştiu că te-aş trăda.
Vorbeşte şi ajută-mă, iubito,
Ajută-mă în grelele alegeri,
Mă iartă pentru fapta ce-am gândit-o
Şi trece-o printre multe ne’nţelegeri
Din viaţa grea pe care am trăit-o!
E greu pentru un pictor să-nţeleagă
Cum, în natura ce a zugrăvit-o,
Lui îi e greu din roade să culeagă.
Tu eşti mereu pe gânduri, visătoare,
Şi-aşa, în gândul meu, mereu vei sta,
Te vreau pe tine, nu vreau consacrare,
Rămân cu tine-aici şi-n mintea mea.

Jorge Luis Borges - Tabloul Promis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un pictor mi-a promis un tablou.
Acum, în New England, aflu că a murit. Simt
ca și în alte dăți, tristețea de-a înțelege că suntem
ca un vis. M-am gândit la om și la tabloul pierdut.
(Numai zeii pot să promită pentru că sunt nemuritori.)
M-am gândit la locul ales pe care pânza nu-l va ocupa.
M-am gândit după aceea: dacă s-ar afla aici,
cu timpul va fi un lucru în plus;
acum e limitat, nesfârșit, capabil
de orice formă și culoare, fără să depindă de nici una.
Într-un anume fel, el există. Va trăi și va crește
ca un cântec și va rămâne cu mine până la sfârșit.
Îți mulțumesc, Jorge Larco.
(Și oamenii pot să promită, pentru că în fiecare promisiune există ceva nemuritor.)

Eugenio Montale - Le Revenant

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

patru silabe, numele unui necunoscut,
neîntâlnit nicicând de tine și fără îndoială mort.
Un Pictor, desigur; și ți-a și făcut curte,
admiteai dar cu greu, erai timid.
Am vorbit de el acum mulți ani; apoi tu
nu mai erai și i-am uitat numele.
Și iată o revistă clandestină cu chipuri
sau picturi de artiști „retezați în floarea vieții”
la începutul secolului. Mai e și un tablou de-al lui
oribil, dar cine poate s-o spună? mâine va fi o capodoperă.
Ai fost poate Clizia lui fără
s-o știi. Știrea nu mă înveselește.
Mă-ntreb de ce firele a două gheme
atât s-au încâlcit; și dacă acea fantomă
nu e cumva autenticul rătăcit și facsimilul său ea.

Friedrich Nietzsche - Pictorul Realist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

„Fidel naturii-n tot ce are ea! ”
Dar cum să-ncepi? Și cum va încăpea?
Mărunta lume n-are început,
Nici capăt! – Ai pictat ce ți-a plăcut.
Ce ți-a plăcut? Doar ce-ai putut picta!

Ioan Alexandru - Grigorescu la Agapia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Te văd pe ziduri tânăr spânzurat
Doi ani vârât de viu în mănăstire
Să ceri din piatră soarele-ndărăpt
Şi-n loc de foc să-şi lepede privire.
Te-ai tot lovit cu graiul de pereţi
Până-ai rămas cu o fulgerătură
Un fel de aur care nu se ia
Nici de pe morţi şi nici de pe scriptură.
Şi când vârteju-acesta te-a cuprins
Uneltele ţi s-au aprins în mână
Şi-n loc să fie ele-n slujba ta
Culoarea-n sânge s-a făcut stăpână.
Şi de la sine-a curs şi s-a mulat
Şi carnea s-a lipit de oseminte
Şi pe o nară duhul sfârtecat
S-a limpezit în strai de la părinte.
Acuma stau la pândă-nveşmântaţi
Cum fost-au nevoiţi de priveghere
Şi ca să nu slăbească în extaz
Începu-şi ziua printr-o junghiere

Anna Ahmatova - Unui Pictor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Tot mereu lucrând, în vis ţi-nstaur
Chipu-ascuns în faldul pânzelor de har:
Pururea tomnateci teii-n aur
Şi-albăstrimea apei azi iscate chiar.
De-aţipesc, închipuie-ţi, un plaur
Gându-mi duce spre-al edenului tău scuar,
Unde orice umbră-mi pare-un faur
Şi buimacă-ţi dibui urmele de jar.
Mi-o fi dat, sub bolta-n cer schimbată
O! de mâna ta, să ajung vreodată
Şi să-mi sting neghiobul jar cândva?

Alexandru Macedonski - În Atelier

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

„Voiesc, iubite pictor, o pânză cum n-a fost
Să văd din întuneric că iese-n pielea goală
Satana care-n mine stârnește o răscoală
Pe când zadarnic caut de el un adăpost.
Îl văd frumos și searbăd, aproape o fecioară,
Având pe-o gingășie de Bacchus indian
O frunte visătoare sub păr de-atenian
Și-n buzele-i de flăcări cutremure ce-omoară.
Fă-l dulce totdeodată ca taina unui vis
Ce-n leagănu-i de aur te-adoarme cu blândețe
Atunci când plin de viață și beat de tinerețe
Te lași pe nesimțite s-aluneci spre abis.
Sau scoate-l dimpotrivă din negura cu șoapte,
Nălucă fără seamăn cu ochii scânteinzi,
Întocmai cum e-n clipa sălbaticei izbânzi
Când sufletul mi-l soarbe în fiecare noapte.”
Și jalnica ființă, furată de-aiurare,
Când pasul și-l mai duse prin largu-atelier,
Isterică privire pe niște lănci de fier
S-opri încremenită de-a lor străfulgerare.
Apoi, din frământarea lucioasă ca zarea
Ea sapă împrejuru-i o roșie vâltoare
Din care e ajunsă de flăcări arzătoare,
Simți că se aruncă Satana peste ea.

Virgil Carianopol - Bătrânul Pictor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bătrânul pictor, pus să lumineze
Locașul nou cum altele nu sunt,
Amestecă lumini ce să vieze
Și după ce va odihni-n pământ.
Cuprins de taina artei sale sfinte,
Trudind adânc, cu har nepământesc,
El caută și ia din el, fierbinte,
Culorile eterne ce-i lipsesc.
Suind adesea în înalt, cum urcă
La lucrul lui din bolțile ce-l cer,
Cum peste trepte pașii și-i încurcă,
Privit de jos, parc-ar urca la cer.
Își odihnește trupul mai arare,
Din ce în ce mai palid și mai șui.
Cu-atât cât pune-n fiece culoare
Și aurul din strălucirea lui.
Iar când, târziu, coboară de pe schele,
Numai culori pe haine și pe lut,
E, parcă, Dumnezeu plin de vopsele
Când a sfârșit cu lumea de făcut.

Vlad Flueraru - Tempera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Când eram mai mic am vrut să devin pictor
Foloseam tempera ca să-mi ascund temperamentul, mare tinctor
Și hermit pe deasupra, crusta ceea ce-mi e ctitor
Spatele mi-a ridicat lăcașuri, fața adăpostind-o.
Și-am continuat să pictez, însă cu pixul după
Cu-ncrederea că arta nu-i de 10, ci de-o sută
Că ideile-mi sunt șifonate nu decide-o cută
Să pun negru într-o culoare caldă? Ce răcire acută!
Plămânii-s familiarizați cu virusul demult
Am inspirat atâția oameni și-am uitat că aeru-i mult
Se poate să fi fost alții mai cool, da’ eu mai cult
Vopseaua asta lirică se pupă ~ ce sărut..
Nu-i vreun lucru peste mine, poate-un așternut
Și p-ăla tot eu îl aranjez a doua zi după ce f..
Tot nu-mi dau voie să fiu libidinos
Las’ să zică alții, mie-mi place să recit frumos.
Uneori îi înțeleg pe oameni, și eu fac urât
Însă ce nu-i de nasul meu rămâne să fie de rat
Am pastila care vine cu un plus și-atât
Alții iau pastila fără apă și rămâne-n gât.
Decaseptul să și-l ia ei că nu stau să mi-o sug
Dreptatea mea le-mpinge stângăcia la rebut
Plus c-o am perfectă ~ nu perfectul la trecut
Telenoveliștii mei au înțeles ce-am vrut.
Pentru cei ce n-au putut, nu-i prima oară
Poate sări oricine-n joc că tot o dau în bară
Pentru cel ce nu se-ncumeta să-njure afară
Procedez ca și cu licența pentru pilot.. îi dau una și zboară!
Flow-i punct forte ~ PPT, prezintă-ncredere
Singurul loc în care scuip saliva ~ știu fetele
În rest scuip textele, le prind de sus ca pletele
Nu folosesc acrilice că se usucă repede.
Știu fetele, nu m-agit cu ele prin DM-uri
Gagica mea-i acolo, fufele și-au pierdut trenul
Crede-mă nu sunt genul să fac haos ~ EDM-uri
Sunt bine-n pat, în rest aștept la concert sutienul.
Încă stau la șevalet, mai pun o coală
Am festonat la pânză ca să ducă și din smoală
VF peste CF ~ cum era baza prin școală
Stau în blocul de desen în care-o pagină nu-i goală