piatra

Ion Caraion – Univers de Buzunar

de

Rece-i ciocanul, rece e piatra, rece e dalta.Stihiile nasc anapoda una din alta.În fiecare-s toate – cum vin mereu, cum pleacănopțile și zilele, cu și fără, poate și dacă.Un fulger taie munții, un munte-mpunge balta.Aceste trei imperii: ciocanul, piatra, daltalovite între ele, iau foc. Scânteile sar.Nechează peste cosmos vulcanul armăsar,cu nouă coame de flăcări și … Citește mai mult

Tevere – Statuie

de

Sufletu-mi dă brânci, în magia unor stânci,Vasele mi le descurci, inima-mi curgi!În dungi și pori, cioplit în scări, ciuntit parcă de chiori..Un monolit.Om neclintit ce vreau să știu..De ce sunt viu?.. În piei și oase de granit,Din coapse-nmărmurit, de ochii ei sunt împietritOchii de Vasilisc, meduză ce mă schimbi în sfinxRâsu-ți de linx..Te-ntrebi.. „Oare vorbește? … Citește mai mult

Ionela Morutan – Dați cu Pâine, Nu cu Piatră

de

De-aș fi știut mai bineCâți oameni răi-s pe lumeAș fi mers eu mai departeNu i-aș fi ținut de spate Refren:Dați cu pâine, nu cu piatrăCă nu sunt decât o fatăDoar că-mi drag a cântaLume, nu mă judeca. Am dușmani în tot locu’Mă ridic cu cântecu’Dacă aș fi fost un ‘nimeNu v-ați mai lega de mine … Citește mai mult

Irving Layton – Împotriva Morții Acesteia

de

Am văzut onorabilamoarteservită-aidoma ca pâinea și ca vinulprin magazine și birouriprin cluburi și pensiuniși la bisericadin colțcare dă-n două străzi,văzut-am moarteaservităcum servești înghețata.Împotriva acestei morțiîncete, sigure:– trupul,soarele-acesta solidși exaltările răsuflării tale,și-obrajii tăitrandafirii, încântători,și tainicaviațăa imaginațieiplănuind deliberareadin muncăși din piatră.

Nichita Stănescu – Amintiri de Când Eram de Piatră

de

Ca un răget luminos, în creierul meua explodat o celulă;de străinătatea prea nouăîn care se aflărătăcind de la începuturi.Mințile mi s-au umplut de un mirosde stea moartă,de animale gândite în vis,de funingine bolborosindroșcata înțepenire a pietrei.Eram atât de rari, ¬(mi s-au părut că aud) ¬atât de foarte rari încâtcu toții la un locn-am fi putut … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Semnal

de

Semnal.Încet! Mergeți încet!Nu vedeți? Piatra e obosită.Ea doarme. Doamne, ea doarme.Piatra e foarte obosită.Îndepărtați caii!Și tu, ce faci acolo, tu..Cu tine vorbesc! Fii atent!Face prea mult zgomot răsărirea aceasta de soarePiatra e obosită.Să tacă luna răsărind!Aveți grijă, faceți tăcere. Tăceți –Piatra e obosită.

Nichita Stănescu – Piatra și Moartea

de

Mă spal pe față cu sufletul unei pietrepe mâini mă spal cu nisip.Îmi lipesc de inimă fața trăităși singuratica a bolnavului.N-au amintiri pietrele omorâtede potcoave înverzitoare.N-au morminte strămoșii pietrelormoarte sub raza de soare.Aducere aminte nu existăpentru viața curată și fără martoria pietrei.Nu am feldecât acela pe care mi-l spalcu sufletul pietrelor moarte,cu sufletul lor rătăcindcu … Citește mai mult