https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-cosmarul-pietrei https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-cosmarul-pietrei#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=83927 →]]> În pădurea peste care norii-ncep să se adune,
Nicio pasăre nu cântă, nicio frunză nu tresaltă,
Doar se simte-o așteptare ca și cum, din cer, o daltă
Se apropie de piatra care simte cum apune.
Ce va fi apoi, nu știe, gândurile-nfricoșate
Sunt ca negrul de deasupra, sunt ca frica ce doboară
Înălțările-n văzduhul celor ce, odinioară,
Aripile de speranță le purtau ușor, pe spate.
E prea liniște-n pădurea cu o piatră-nmărmurită
Care-așteaptă ca un trăsnet să-i răspundă așteptării,
Ori un fulger să-i arate drumurile frământării
Între ce i-a fost odată și trăire, și ispită.
Dar nu vine, norii pleacă și se pierd în depărtare,
Păsările-ncep să cânte, frunzele slăvesc lumina
Care-aduce frământare ca prin gânduri când ea, vina,
Vine cu înfricoșarea și cu dalta care doare.
Cerul parcă se dilată în văzduh de soare-apune
Și se pierd în umbre triluri. Dormitează-ntr-o poiană
Piatra care-n vise duce drama ei cotidiană
Din pădurea peste care norii-au vrut să se adune.

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-cosmarul-pietrei/feed 0 https://versuri.pro/emily-dickinson-ce-fericita-i-piatra-care https://versuri.pro/emily-dickinson-ce-fericita-i-piatra-care#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88793 →]]> Ce fericită-i piatra care
Hălăduieşte pe cărare,
Căci slujbe bune nu visează
Şi orice grijă o sfidează –
Iar haina ei e maronie,
În Univers stă cu mândrie,
Şi-i liberă precum un soare,
Luceşte-n grup sau izolare,
Şi-ndură legile fixate
Într-o deplină simplitate –

]]> https://versuri.pro/emily-dickinson-ce-fericita-i-piatra-care/feed 0 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-solemn-il-vedem-pe-doge https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-solemn-il-vedem-pe-doge#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89232 →]]> Solemn îl vedem pe doge mergând alături de nunțiu;
Pe Domnul îngroapă; unul pecetluie piatra;
Dogele, ce se gândește, nu știu; celălalt însă
Sigur că-n sine zâmbește de pompa cea gravă.

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-solemn-il-vedem-pe-doge/feed 0 https://versuri.pro/marin-sorescu-muntele https://versuri.pro/marin-sorescu-muntele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=65835 →]]> Muntele.
Țin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regretabilă confuzie.
Au trecut peste mine
Mașini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Și tot felul de picioare.
Am simțit soarele până la os
Și luna
Pe la miezul nopții.
Norii mă apasă cu umbra lor,
De evenimente grele
Și importante
Am făcut bătături.
Și cu toate că-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Câteodată mă pomenesc urlând:
Circulați numai pe partea carosabilă
A sufletului meu,
Barbarilor!

]]> https://versuri.pro/marin-sorescu-muntele/feed 0 https://versuri.pro/marin-sorescu-o-noapte-ca-o-piatra-despletita https://versuri.pro/marin-sorescu-o-noapte-ca-o-piatra-despletita#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=65966 →]]> A venit o noapte ca o piatră albastră,
Despletită,
Și mai era acolo și un turn.
Un turn cu geamuri rotunde, nesparte și cafenii.
Omul acela cu privire de colț de cremene,
Când a dat cu ochii de noapte,
Acesta s-a împleticit,
Gata să intre în pământ.
Dar a mai venit un om care,
Când i-a călăuzit celuilalt o palmă albastră
Peste privire
i-a umplut teasta de gânduri.
Eu eram și unul și celălalt:
Am privit în fântâna sufletului
Și m-am văzut rătăcind
Între obtuz și isoscel.
Am avut totuși curajul
Să trag o perdea între mine și eu.
O perdea mare, împădurită.
Și cerul s-a umplut deodată de cozi de păun.
Cine știe, poate că erau stele?
Atunci mi-am adunat toate fulgerele
Maniei
Și am înțepat turnul
Drept în ferestre…
S-a făcut praf, l-am luat în palmă
Și l-am suflat în patru vânturi.
Cerul era plin de cozi de păuni,
Multicolore cozi de păuni,
Poate că erau chiar gândurile mele
Care dădeau strălucire aerului.
Apoi mi-am luat din cui
Paloșul versului și am plecat
Pe străzile orașului
Să răcai
Umbra pomilor de pe trotuare.
Ca să fie mai multă lumină.

]]> https://versuri.pro/marin-sorescu-o-noapte-ca-o-piatra-despletita/feed 0 https://versuri.pro/marcela-benea-piatra https://versuri.pro/marcela-benea-piatra#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=67309 →]]> Ea nu are chipul schimonosit de durere
sau nu arată acest lucru,
ea nu este proprietar de cuvinte
fiindcă nu se folosește de ele.
Piatra ascunde doar tăcerea
și din când în când
mai scoate câte un sunet scurt și sec
atunci când tu sau altcineva
se dă cu capul de ea
sau când o împingi cu piciorul la vale
ca să afle dacă mai scoate și alte sunete
așa ca omul ce suspină din adâncul rărunchilor
când se rostogolește în moartea sa
numai în moartea sa.

]]> https://versuri.pro/marcela-benea-piatra/feed 0 https://versuri.pro/marcela-benea-somn https://versuri.pro/marcela-benea-somn#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=67316 →]]> Acest somn nu este un somn de râu sau de lac
Acest somn este unul de moarte
Când trage la nadă rămâi mut
Cu viața până peste cap afundată
În negrul nămol
Sau sub umbra unei pietre de neclintit.

]]> https://versuri.pro/marcela-benea-somn/feed 0 https://versuri.pro/michelangelo-152 https://versuri.pro/michelangelo-152#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70581 →]]> Precum, îndepărtând ce-i prisosință
din piatra dură,
apare-un chip ce crește pe măsură
ce piatra dă-napoi sub stăruință,
tot astfel bunătatea, tăinuită
în sufletul ce tremură ca mlaja,
stă sub prisosul trupului, sub coaja
sălbatică și aspră, nemuncită.
Doar vouă, doamnă, de vă stă-n putere
să-mi subțiați surplusul până piere:
eu nu am forță-asupra-mi și nici vrere.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin

]]> https://versuri.pro/michelangelo-152/feed 0 https://versuri.pro/michelangelo-247 https://versuri.pro/michelangelo-247#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70676 →]]> Mi-e somnul prețios și-mi pare bine
că piatră sunt și-am simțuri adormite
cât timp în jur e crimă și rușine.
Nu mă trezi. Vorbește pe șoptite..

]]> https://versuri.pro/michelangelo-247/feed 0 https://versuri.pro/mircea-ciobanu-poemul-dintr-o-singura-piatra https://versuri.pro/mircea-ciobanu-poemul-dintr-o-singura-piatra#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71110 →]]> Da, nu mai vine, întârzie.
Cum totul se-amână,
astfel amână și el să se arate.
Nu vrea să piară; știe ce-nseamnă s-alergi până la capăt.
Intră mai bine pe-o ușă de birt,
bea în tăcere, mănâncă, adoarme cu fruntea pe masă.
Peste măsură de trist a-nvățat să întrebe: „Unde e casa
celei mai blânde femei?” Astfel întreabă și-acum
și adoarme vorbind
între sticla cu vin isprăvită
și coșul cu pâine. Nu-l mai aștepți.
Pentru el ai fi vrut să lucrezi
un poem dintr-o singură piatră,
densă și tânără piatră.
Nu-l mai lucrezi – îl așezi pe un raft sub căderea
sfintelor pulberi și ieși din odaie. Afară,
ori agresivi te întâmpină, nori ca stoluri de păsări
te-alungă-ntr-un birt.
Bei acolo și tu, și mănânci,
cumperi cu bani de-mprumut crizanteme lățoase,
mari crizanteme lățoase,
în timp ce adormi și obloanele
cad uruind între tine
și norii bătrâni de afară.

]]> https://versuri.pro/mircea-ciobanu-poemul-dintr-o-singura-piatra/feed 0