Percepție – Versuri.pro

Richard Bach - Abordează Problema Morții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Abordează problema morții tale cu / seriozitate. / Cei care râd știind că urmează să ... →

Daniel Vişan-Dimitriu - Darul Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Poate, pentru alţii, darul meu ar fi
fără vreo valoare, ne-nsemnând nimic
în gândirea celor care nici n-ar şti
că e fără seamăn, cât ar fi de mic.
Pentru ei, pământul, floarea, mâna mea,
stând aşa, întinsă, parcă a cerşit,
e-un tablou nevrednic, bun a-l arunca
şi-a uita pe-acela ce l-a dăruit.
N-ar putea să vadă cum, în miezul său,
aura iubirii se înalţă, vag,
din petale-albastre care-n gândul tău
sunt priviri cu care te-nveleam cu drag.
Numai tu, iubito, dincolo de el,
vezi cum eu, c-un zâmbet cald şi dezarmant,
îţi ofer în suflet un întreg castel,
mai presus de aur sau de diamant.
Numai tu-l vezi altfel, numai tu-l doreşti,
ştii de unde vine şi, cu darul meu,
sufletul îţi cântă pentru că iubeşti,
iar în ochi ai lacrimi. Le-nţeleg doar eu.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Eterna căutare”)

Emily Dickinson - Spiritul e Urechea Lucida

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Spiritul e Urechea Lucidă.
Prin el putem auzi
Ce e de-auzit înlăuntru –
Ce ni se-ngăduie-aici –
Pentru alte Servicii – că Sunetul –
Atârnă-o Ureche mai mică
În afară Castelului care conține
Cealaltă Ureche – unică –.
1863

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Definesc Viața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce-o să mă coste lenea inerției!
Îmi pierd timpul
cu ochi fixați aiurea,
neștiut de nimeni, doar îmi purtând securea,
inconștient d-epuizarea avuției
abstracte,
partajată între două acte
fără a mi se indica nici anotimpul;
cât va dura plăcerea
fără a mi se cunoaște în vreun fel vrerea.
Oare tu cum numeri..
și ce-nseamnă folos?..
Al cui?..
Pe cine porți pe umeri;
căci nu mi s-a propus
să iau ceva de sus, pe sus..
de ce sunt pus să modelez o scoarță,
să scrijelesc cu-n cui
de os
ce sunt, în fond!..
.. Lăsând deoparte mintea-mi hoață
ce pare fără limite de timp, un bond!?.
Mă păcălesc -și zic că sunt inteligent-
cu o himeră
denumită arbitrar,
se pare peste tot, mai bărbătește..
suflet;
un excipient,
un fel de sferă;
singurul ce clocotește
fără numerar,
imaterial.. nici cel puțin un cuget.
Înseamnă că „sunt”..”lipsă”,
și nu sunt, sigur, dacă nu spun.. sunt,
sau dacă m-aș piti-n pământ;
deci nu exist, în fapt..
nu sunt,
trăiesc în propriul gând,
sunt o eclipsă
într-o realitate de inapt
ce mi-o fac singur aşa-zisă..
o ideală, interzisă..
Oare
sunt eu
.. sau e doar viața
ce-i floare
efemeră
iar eu „sunt” gheața,
un fond de Dumnezeu,
o topitură-n timp,
infinitate dintr-o eră;
s-asigur cărăuș.. continuu
primăvăratec anotimp,
pe un traseu lipsit de rectiliniu.
Și-n fond greșesc,
că nefiind.. n-am cum nimic să definesc!
05. 04. 2011

Marcel Breslaşu - Valori în Marș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce-i „clasic” azi – a fost cândva „romantic”.
Doar ce-a fost „strigat” a rămas „ecou”.
Ce-i azi „modern” – va fi odată „antic”.
Dacă ajunge „vechi”, nici n-a fost „nou”

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Pană de Lumină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îngrozitor ce negru poate fi nevăzul
Și mai îngrozitor de cunoșteai lumină,
Ce o uităm; doar lipsa-i dă statutul de divină
Altfel, n-am ști nici fericirea.. dacă-i rozul!.
Ar fi un simplu simț pierdut din cinci sau șase
Și nici n-am ști să spunem „Ce frumos!”..
Nici n-ar conta de cât ești de jegos;
Am fi mai înțelepți cu mult, nu plini de strasse!?..
.. C-am pierde raza călăuză și frivolitate;
Fără canoane de model mai zdrențăroși am fi
Și, poate timp ne-am mai petrece a citi
Așa pe întuneric.. Braille. Ne-am mai reface carte!.
Ferice am fi cu toții, o plus valoare
Peste ce-i fizic.. am fi numai esență.
Prostia ar dispare din necompetență,
Că oricum nici nu se vede.. Tot e-o-ntunecare!.
Sigur am fi mai parfumați, totul mai dulce,
Poate o-ntreagă lume-ar fi lapte și miere,
Căci orice simț parcă-n mister se cere..
Nici crime fără văz n-ar fi, nici hoți.. Ce să apuce?.
Cu siguranță alb ar fi și suflet, har
Și mintea ar fi criteriul strălucirii;
Doar de-am reinventa un alt organ privirii,
Am deveni iar ciclul timpului pierdut.. numit zadar!.
Un fulger scurt străbate din turla bizantină;
Se-aprind în jur fitilele din sticle-n zgomot tern.
S-a dus idilic vis, revin la fad patern;
Se-ntoarce lumea-n haosul banal.. E iar lumină!!!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Autoportret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mi-am luat penelul din culorile-mi de iris
Și-n lipsă de talent îmi mâzgălesc contururi..
Nu știu partaj să fac între real și vis;
Am tremur de călău între sublim-cusururi.
Am Univers fundal, în el mă pierd, mă nasc,
Îmi caut psihopat origini, înțelesuri..
De stele-s naturalizat, mă vor, mă pasc
Și unicul bilet de intrare-mi este scrisu-n versuri.
Mă lupt din infantil cu cifrele-simboluri,
Căci logica ursit-am scrisă-n portativ;
Nu cred în absolut, valori în mii zerouri,
Căci multe nulități.. nu dau „infiniti.. v”!.
De când mă știu mă cred la cer o parte,
Albastru-îl am sub pleoape, cu orizont mă leg,
Cărările din frunte mi-s digurile sparte..
N-am stavile visării, inund pământ întreg.
Sunt Vărsător de aștrii, v-adăp cu apa vieții
Ce-o-mprăștii din belșug, cum vise ce-mi curg râu.
Mă vreau imun și-mi caut elixir tinereții..
Sunt veșnic un perdant, nu poți mă ține-n frâu.
Miresmele mă-ncântă, odorurile fine,
Am simțul la măsură, răspund la rău cu bun.
M-au educat părinți și școli cum se cuvine,
Ascult întâi pe altul, reflecții fac când spun.
Și corp și minte am, volupt cu rotunjimi;
Poți să te-ncânți, să pipăi și să profiți de ele,
Dar de ignori bun simț, respect, produci asprimi..
Sunt blândul neatins, scânteia-mi dă șrapnele.
Am simțul responsabil, sunt pururi benevol,
Prefer mai mult să dau la altul decât mie;
Dau inima în dar, cum disc un discobol..
Sunt fericit când fac pe altul ca să fie.
E viața grea cu mine, am șarm de irascibil,
Pretind perfecțiunea, viteză am în reacții,
Dar sunt un veșnic nou, iubesc imperceptibil..
Am calități, umor, mă-mpart de mă vrei fracții.
Visez la infinit și visele-mi sunt scumpe,
Sunt veșnic neînțeles, doar eu prevăd final.
Garant vreau să mă ai, că dragostea-mi irumpe..
De-mi ești fidel de suflet, îți sunt gir imortal!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - O Lume

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Creație, sau evoluție în timp,
Obișnuit o denumim „o lume”…
E-un simplu obicei de-a da un nume,
Cum vara-i pururi, tot același anotimp.
Cât de perpetuu credem în peren
Și nu distingem fondul, superficiali!
Luăm tot convinși că suntem imortali…
Trăim iluzia de veșnic parte din refren.
De ne-am admite pururea inconsecvența,
Știind că-ntr-o secundă milioane mor,
Am renunța la dreptul unic de-autor…
Ne-am fi schimbat ideea despre existență.
De-am ști că lumea-i alta-n fiecare zi,
De la microb, ferigă, fluture, varan,
Scheletele din morți, ce-s cât o țară într-un an,
Am fi mai buni, fără excepții sigur ne-am iubi.
Visez o lume a individului, drept cult
Chiar de-i pe partea nevăzută a vieții, nu doar staruri;
Noii, cu toții, păstrând dușii în „hard” de anticaruri…
Să fim cu toții, o pururi, lume de real-ocult!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Crez Laic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am crezuri proprii, al meu intim,
Clădit din tatonări un cert;
Că discul nu-i nicicum concert
Şi propriul viitor nu-l ştim!.
Nu cred în măşti de carnaval,
Sau nu comunic, de nu-i chip.
N-am dialog stereotip..
Pretind un ochi în ochi, verbal.
Nu cumpăr lucru nevăzut,
Căci am orori de ascunzători;
Privirea-mi dă miros de flori
Şi evitări sunt semn de furt!.
Nu cred în false controverse
-Şi, mai puţin, de n-am dat ghes-
Ce-s doar isteric înţeles
De-a face „da”-urile inverse.
Mă simt profund debusolat
Când fără a cere, îs debitor
Şi hăituit apărător,
Devin perpetuul vinovat..
Se pare, am dreptul meu suprem
Să-mi aleg fel de-a fi, unic,
Iar dragoste, sau inamic,
Mă iau cum sunt.. al lor totem!.
N-aştept şi, nu dau recompense,
Convins că datul nu se cere
Şi-i doar infimul, din avere..
Alesul, din prea mult, cu pense.
Nu dau năvală, stoic stau
Pe malul vieţii, un pescar,
Să prind doar ce mi-e dat de dar..
Şi nu-l ţin, returnez ce iau..
E-un pic din crezul meu, ce vreau!.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Teleportare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ating, din alte timpuri, chip şi trup
pe folia-n revelator de alb şi negru,
sau îmi palpez culori, ce mi le rup;
transpus film, folie din mine, un integru.
Am simţul fizic, pertinent convins
că poza nu-i expunere simplistă;
e-o parte, pojghiţă, d-existul prins,
teleportat.. nano-fugarul ce există.
Sunt electroni din mine-ntr-un vizor,
mă-mprăştiind, de-am şansa, printre case;
prelins infim p-ecranul de televizor..
un material, o sticlă-n carne ş-oase.
Oglinda nu-i o simplă oglindire,
e sigur purtătoare, o interactă.
Nu-i doar un rezultat de potrivire;
e interfaţa-mi, cromozom.. Cu ea mă poartă.
E cum mirosul, nenăscut, doar simţ,
e-un teleport de iz, un duplicat
minuscul, o materie-n presimţ
în nări, axoni, în creier.. partajat.
S-atingi cu mult fior şi film şi poză
şi-oglinda de-un plecat!.. Să-l simţi din trase!..
De-adulmeci din miresmele de roză,
le ai în piept.. fărâmă din terase!.
Atingeţi-vă-n dor de ilustrate
-pelicule, imprimate-n negru, ardent,
hârtii, celuloid, retină, nestemate-
nu-s fum trecut, sunt chimic element!..
.. Şi vis nu poate fi doar o himeră,
imaginea-n materie e o purtătoare,
cum mingea pare-a fi un gol de sferă…
da-i conţinut, extins într-o teleportare.
Sclipirea.. doar lipseşte ca volum;
să fii şi-aici şi-acolo, în integral
instantaneu, real şi gând, atunci-acum,
teleportat micron şi sol şi sor.. Astral!
03. 06. 2011