peisaj iarna – Versuri.pro

Serghei Esenin - Mesteacănul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un fragil mesteacăn
La fereastra mea
A-mbrăcat argintul
Fulgilor de nea.
Crengile au toate
Un tiv alb, pufos,
Urculaș cu ciucuri
Atârnând în jos.
Și stă drept mesteacănul
Picotind la gard.
În văpăi de aur
Fulgii parcă ard.
Ceru-n faptul zilei,
Dulce strălucind,
Crengile-i presară
Și el cu argint.

Stratina Lorena feat Mos Iordache - Primii Fulgi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iarna scurtă, zăpadă, / Peste pomi, câmpuri și case, / Cad fulgi mari, cât porumbei ... →

Cantece pentru copii - Ninge Peste Lumea Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din văzduh se cerne
Mantia de nea
Au albit și casa mea
Au albit și crângul, bradu-i ca o stea
Ninge peste lumea mea.

Refren:
Ninge, ninge cu flori de argint
Ninge și totul e alb pe acest pământ
(bis).

Omul de zăpadă va întineri
Noi cu drag îl vom privi
Un năsuc din morcov
Oala-i șapcă sa
Ninge peste lumea mea
(refren)

Grupul Vocelis feat Bogdan Popea/ Daniela Stroie - Tablou de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hai-hui pe munte-n creste cărunte
În munți rătăcind
Văi și izvoare dorm sub ninsoare somnul cel lin.

Prin munții albi pe creste-ascuțite
Poteci ascunse de ciute bătute.
Bradul cel verde, soarele-l vede de sus din cer
Seara se lasă, gerul se varsă, stele se cern.

Luna cea plină varsă lumină, totul e alb
Focul ne-adună, chitara sună sus în Diham.

Hai-hui pe munte-n creste cărunte
În munți rătăcind
Văi și izvoare dorm sub ninsoare somnul cel lin.

Luna cea plină varsă lumină, totul e alb
Focul ne-adună, chitara sună sus în Diham.

Prin munții albi pe creste-ascuțite
Poteci ascunse de ciute bătute.
Bradul cel verde, soarele-l vede de sus din cer
Seara se lasă, gerul se varsă, stele se cern.

Georg Trakl - În Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În iarnă ogorul alb și rece strălucește.
Ceru-i monstruos și singuratic.
Stăncuța se rotește peste iaz buimacă
Și vânătorul din păduri sosește.
O tăcere pe negrele vârfuri locuiește.
Scântei grăbite dintr-o colibă fug.
Departe-alunecă o sanie cu meșteșug
Și luna-ncet gri sus se ivește.
Sângerează-ncet pe câmp vânatul
Și ciorile se bălăcesc în sângele-mocirlă.
Stuful se clatină galben ca o codîrlă.
Ger, fum, un pas în gol călcatul.

George Topârceanu - Balada Popii Din Rudeni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De la târg la Vadul-Mare
Taie drumul prin poieni,
Legănându-se călare
Popa Florea din Rudeni.
Şi-n priveliştea bogată
Sus pe culme, jos pe drum,
Iarna palidă-şi arată
Plăzmurile de fum.
Somnul revărsat în fire,
Gerul sfânt al Bobotezii
A-nchegat argint subţire
Peste faldurii zăpezii
Şi, legând în gheaţă stropii,
Bura care-n aer joacă
A ţesut pe barba popii
Fire lungi de promoroacă.
Bolta sură ca cenuşa,
Codrii vineţi – dorm adânc.
Sună numai căldăruşa
Atârnată de oblânc.
Bate Surul din potcoavă
Drum de iarnă, fără spor,
Calcă rar şi cu zăbavă
Lunecuşuri de pripor.
Şi-n tăcerea care creşte,
Adâncit ca-ntr-o visare,
Popa când şi când şopteşte
Legănându-se călare.
Scutură din treacăt salbe,
Reci podoabe care mint,
Surpă bolţi de ramuri albe
Cu portaluri de argint.
Lânga drum bătut de sănii
Unde malul stă să cadă,
Vede urme de dihănii
Înstelate pe zăpadă.
Iar pe culmea unei creste,
Ameţit de zare multă,
Strânge frâul fără veste
Şi-mpietrit pe cal ascultă.
Nici o şoaptă, nici un ropot,
Numai din adâncuri sure
Vine vuiet lung de clopot
Peste-ntinderi de pădure.
Lung îi sună în ureche,
Pe când el cu grijă scoate
Pântecoasă ploscă veche
Din desaga de la spate.
Şi cu plosca ridicată,
Zugrăvit pe cerul gol,
Popa capătă deodată
Măreţie de simbol.
Colo-n vale, unde drumul
Taie luminişuri rare,
Printre plopi se vede fumul
Hanului din Vadul-Mare.
Calul, vesel, simte locul
Şi s-abate scurt din cale, –
C-a-nvăţat şi dobitocul
Patima sfinţiei-sale.
Iar hangiţa iese-n uşă,
Bucuroasă de câştig.
Ochii-i râd spre căldăruşă:
– Frig, părinte?
– Straşnic frig!

George Tutoveanu - Nămeții Suri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu mai încap troienele pe zări,
Că nu mai știu nici codrul unde să fie..
Și peste văi, pe luncă, prin câmpie,
Nu se zărește-o urmă de cărări..
Cu vuiet greu, sosesc din depărtări
Nămeții suri, pe-aripi de vijelie..
Se zbat în arbori, urlă prin tărie
Și-aruncă-n geamuri crunte-nfiorări.
Sunt singur.. din oraș, un semn de viață
N-ajunge până la mine.. îngropat
Într-un măreț mausoleu de gheață.
Ca să-nțeleg ce-nseamnă-un strop de soare,
Un colț de cer albastru-nrourat,
Și noaptea-n crânguri, o privighetoare..

Edmond Ioan - Înainte de Crăciun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Peste tot e plin de zăpadă,
Neaua-și arată mantaua sa dalbă.
Renii se plimbă, aleargă-n pădure,
Din pomi zăpada în roiuri se cerne.
Pe întinderea pustie, fără de nume
Se văd pe alocuri, pași și urme.
Soarele apare, pe cerul roșiatic,
Și noaptea dispare, se retrage apatic.
Zorii de gheață răsar pe alocuri,
Veverițele se joacă-n stejarii de-alături.
Codrul fremătând, se-apleacă agale,
Peste cărarea argintie, netedă, pustie.
Pescarii la copcă pescuiesc în vale,
Cu undițe străvechi, pe lacul cel mare.
Râul se scurge, încet se duce
Sub gheața cea groasă ce-ncet îl strânge.
Norii vin încărcați de promoroacă,
Răspândind stele de gheață pe întinderea posacă.
Copii cu sania, au ieșit la joacă,
Se bat în grupuri, cu bulgări de zăpadă.
La casele din sate, pe hornuri iasă fumul,
Lângă bradul împodobit, în casă arde focul.
Familiile deja terminat-au cu gătitul
Cu pași repezi a venit, bătând la uși Crăciunul.

Serghei Esenin - Ies Pe-Ntâia Zăpadă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ies pe-ntâia zăpadă din sat,
Parcă zbor, parcă zburd, parcă-s beat,
Înserarea mi-aprinde o stea,
Ca pe-un sfeșnic în largul de nea.
Nici nu știu: mai e zi pe pământ?
E-un cocoș ori o pleaznă de vânt?
Tot ce văd nu-i un simplu miraj?
Nu-s lebede-n stol pe imaș?.
Câmp feeric în albul tău pur!
Tot ce-ating se-ncălzește-mprejur!
Câți mesteceni cu sânii lor goi,
Ce i-aș strânge la piept în zăvoi!.
Ah, silvestre desimi, tulburimi!
Glii sub pătura fulgilor primi!
… Și lipi-m-aș, mă-ncearcă-un îndemn,
De-ale sălciilor șolduri de lemn.

Nichita Stănescu - Peisaj de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O vreme de argint masiv
pe-alocuri înnegrit de vreme,
țintat cu sori, metalic tiv,
la orizont scrâșnește, geme.
Copacii de argint, tăcând,
din crengile de-argint, oprite,
nemailovind, nemaisunând
nici ore-ovale, nici clipite.
Par, cum îi întâlnești, așa,
explozii împietrite, surde,
care-au țâșnit spre cer cândva,
din arhebuze și din durde.
Dar eu bat câmpul iernii, greu
cu pașii de-argint îi sun argintul
O, fericit auzul meu!
Ecoul bate-n jur argintul.
Și-o clipă dacă m-aș opri
s-ar prăbuși, de-argint, o clipă.
Și peste câmp s-ar auzi
țintatul brâu de-argint cum țipă!