paznic – Versuri.pro

Cosmo feat Psihotrop - Pene de Corb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Penele sunt semnele c-apar problemele
De vreme ce relele vin așa devreme
Omul nu știe când să semene și sunt și secete
Tre’ să cerceteze, își dorește să semneze
Poți să falsezi și să vezi cum te consumă
Sau, să te ascunzi și să aduni numai ranchiună
Oricum, corbu’
Își dă ocolu’
Și abia după ce obține ce vrea
Își ia zborul!
Ghearele lui te scot din cartier
Și-ți ia fiarele, apucă fratele, zbieri, disperi
Când îl vezi planând pe cer
Deschizi ochii și defapt e același vis urât ce l-ai avut și ieri.
Yo yo, nu te juca cu focu’
Când vine corbu’, ține-ți ciocu’ x2.
Cine știe ce urmărește
Când pândește, folosește și dacă reușește
Ce se întâmplă dacă izbăvește, se ivește rar
Dar când o face, orice floare o ofilește
Cine l-a trimis și ce morții lui vrea
Când își ia zborul po’ să zic și eu : Ce pana mea?!
Nu știu ce-ar putea fi asta dar
Visul ăsta se transformă încet încet într-un coșmar
Fânta vieții mele seacă de regulă
După ce seacă se umple numai de negură
Mănânc vise, asta mi-e cura
Și-mi dau seama corbului ura, îi crește anvergura
Necurat e necrutat îi dă omorul
Îi crește anvergura, uită-te cum îmi iau zborul
Ascultă vorbele astea, că sunt vorbe sincere
Ce poa’ să te vindece, poate’ să te și spintece.
Yo yo, nu te juca cu focu’
Când vine corbu’, ține-ți ciocu’ x2.
Psihotrop, am corb pe cord
Alcool în corp, greață
Viața mea e deja vu-ul unui orb mort
Am toane nașpa îmi port masca de smoală
Vomit sânge de înger, ce crâncen îmi curge pe coală
Închis în mine ca o boală, tripat să sparg mecle
Nu-mi trebuie stilou îmi țin cerneala în sept
Poate mă scoți din sărite ca o gaură în saltea
Depresiile sunt ca Andy Anderson, dar să nu-mi fut Aura
Îmi înfrunt latura rea așa ceva n-am pomenit
Încep să mă întreb ce morții mei ca la pomelnic
Mă termin, tripat sonat triplu sonat
Simt un gol în stomac cu toate c-am mâncat, Ciudat
Sunt plin de mine adică gol în sine
Un pterodactil tactil, ating acel cu rime
Sinucigaș cu nouă vieți clar o să mor tânăr
Mă piș pe papagali eu am corbul pe umăr.
Yo yo, nu te juca cu focu’
Când vine corbu’, ține-ți ciocu’ x4

Johann Wolfgang Von Goethe - Dansul Macabru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În miezul de noapte stă paznicul în turn
Privind cum se-nșiră morminte;
Ca ziua e-acum cimitirul nocturn
Sub razele lunii preasfinte.
Se mișcă-un mormânt, și un altul apoi:
Apar un bărbat și-o femeie în noi
Și albe cămăși ce atârnă.
Se-ntind și nu vor să mai steie cuminți,
În horă se-rânduiesc glezne
De tineri, bătrâni, cerșetori și de prinți,
Dar dansul sub văluri nu-i lesne.
Și, cum de rușine aici nu mai pot,
Cu toții se scutură, și-și leapădă tot
Și-s movile albe de giulgiuri.
Picioare ezită, sar coapse acum
Și toți în mișcări se încurcă;
Și zăngăne, zuruie-apoi, ca și cum
Bat lemne în ritm de mazurcă.
Pe paznic ridicoli acum îl cuprind
Și-un hâtru-i șoptește-n urechi, ispitind:
„Hai, du-te și ia un lințoliu!”.
El, zis și făcut! și-ndărăt, după uși
Sfințite, apoi se salvează.
Și luna mai scaldă-n lumină și-acuşi
Un dans ce te vâră în groază.
Dar unul dispare, și altul curând,
Pier astfel, cu toții-mbrăcați, rând pe rând
Și țuști! se ascund pe sub iarbă.
Doar unul se-mpiedică-n mers în sfârșit
Și-abia se mai prinde de cripte;
Atât de rău semenii nu l-au rănit,
Și giulgiul prin aer și-l simte.
El zgâlțâie ușa ce-l zvârle-ndărăt,
– metalice cruci pe ea-n sclipăt se văd –
Și ce fericire pe paznic!.
Cămașa și-o vrea și nu stă el defel
Și, tot cu mișcări imprudente,
Se cațără-așa din crenel în crenel
Pe goticul turn cu-ornamente!
S-a zis și cu paznicul, vai! ce năuc!
Și urcă mereu din ciubuc în ciubuc,
Păianjen cu iuți picioroange.
Mai palid tot tremură paznicul sus,
Lințoliul l-ar da cu plăcere.
Când gheare – ah, viața de-acum i s-a dus! –
O margine prind cu putere.
Se-ntunecă luna, lumina-a pierit
Și clopotul tună de unu cumplit;
Jos țândări scheletul se face.

Daniel Branzai - Izbăvire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Izbăvire.
La ceas tăcut, între pământ și cer,
Când clopotul tăriei amuțește,
Când valul nopții a-nghețat stingher,
Un gând străin în mine se ivește.
Nu-i gândul meu, îl recunosc ușor
Din viforul ce mi-l strecoară-n suflet,
Din șoapta-i cea vicleană-ncetișor
Întinsă cursă pentru al meu umblet.
La ceas tăcut, între pământ și cer
Îngenunchez tăcut și-mi strig durerea:
„Părinte ia-mi Tu teama din ungher
Și-n locul ei așterne Tu tăcerea”.
„De-i sufletu-mi Edenul din-nceput,
Și paznic de mai pus peste grădină,
Ascultă-mi glasul binecunoscut,
Ce-ți cere-acum să mă păzești de vină”.
„Nu poate mintea-mi paznic să mai stea,
Când Furu-i meșter mare peste fire,
Sunt prea plăpând și forța nu-i a mea,
Ci-mi trag puterea din dumnezeire”.
La ceas tăcut, între pământ și cer,
Am oaspeți noi în pajiștea grădinii.
Temutul gând s-a dus, tâlhar stingher,
L-au pus pe fugă… razele Luminii.

Rainer Maria Rilke - Fă-Mă Paznicul Depărtărilor Tale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fă-mă paznicul depărtărilor tale,
fă-mă să am pentru pietre-ascultare,
dă-mi ochi pe care să-i desfășor
pe-a mărilor tale însingurare;
să însoțesc a fluviilor cale
și de pe malurile-asurzitoare,
departe-n zvonul nopții să cobor..
În țările-ți pustii să mă trimiți,
de vânturi nemiloase răscolite,
cu mari mânăstiri ce stau ca veșminte
în jurul netrăitelor vieți.
Acolo vreau cu pelerinii să rămân,
prin nicio amăgire despărțit
să nu mai fiu de al lor glas și chip,
și-n dosul unui orb bătrân,
s-apuc pe-un drum nebănuit.

Gheorghe Pitut - Manechini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Paznicii
nu vor fi pedepsiți niciodată,
atenția lor se concentrează
pe aerul adânc
de înălțimea unui stat de om
pe când cu libertatea infernală,
noaptea, manechinii
lucrează prin interioare,
mult mai bine costumați
decât ziua -.
se duc și se întorc
pe canale speciale,
pun la cale tranzacții,
puncte fixe de atragere, viziune,
modifică destine, cu un surâs etern
ei garantează fluxul
relației de-un fel,
și de alt fel,
iar paznicii care-au văzut
ce se petrecem
de spaima superstiției
își pierd glasul,
salută dimineața
manechinii proaspăt parfumați
dincolo de vitrine
și merg să intre în etuve.

Ion Minulescu - Jalea Paznicului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De când dușmanii țării ne arseră palatul,
De-atunci rămas-am singur –
Vai!.. Ce spectacol jalnic..
Turiști din țări străine vin doar s-admire patul
În care-și va da duhul și cel din urmă paznic..
Pe-naltele terase de piatră, statui sparte
Privesc îndoliate castanii triști
Și goi..
Iar vântul –
Glasul toamnei, prevestitor de moarte –
Le-ngroapă goliciunea în maldăre de foi..
Cândva pe-aci fu viață
Cu cântece
Și glume..
Dar azi din cântăreții de ieri
N-a mai rămas
Decât o vioară –
Cioclu venit din altă lume –
Ce croncăne obraznic de-așa măreț popas..

Tudor Arghezi - Paznicul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Se potolise spaima. Din casa sfărâmată
Mai șovăiau trei ziduri în picioare.
Podelele-n cinci caturi zburaseră deodată
Și rămânea văzduhul posac învelitoare.
Din creștet până-n pivniți clădirea era una.
Bătuseră ploi negre trei ani de nopți, la rând.
Prin casă găunoasă treceau că-n câmp furtună
Și viscolul de iarnă nebun și buciumând.
În ce-a fost o fereastră păzea-ncruntat un câine,
Nedezlipit de vatra stăpânului pierdut,
Pe care îl așteaptă să vie azi ori mâine,
Și mâinele-ntârzie de mult și-a și trecut.