https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/paul-sava-pastel-malorchin https://versuri.pro/paul-sava-pastel-malorchin#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88760 →]]> Pastel malorchin.
Coclite stânci cu verde și lut din loc în loc,
cu, zdrențuit în table de roți eoliene,
un vânt care presară o pulbere de lene
pe pajiștile roșii și galbene de foc.
Din larg ne vin de alge și scoici mirosuri tari,
femeile se-alintă pe sâni meduze goale,
dorm diavolii la umbră, nevolnici să se scoale,
amestecând sangria cu soarele, pescarii.
Vezi tremuratul aer cum urcă-n rotocoale,
Mediterana spume își sparge-n prova yolii,
să-și facă din dantele reci horbote la poale.
Sfânt- Duhul ne respinge iubirile și solii,
pirați, fantome albe, nici săbii nici pistoale
având, fixează clipa, junghind-o cu magnolii.

]]> https://versuri.pro/paul-sava-pastel-malorchin/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-elegie https://versuri.pro/paul-sava-elegie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88761 →]]> Elegie.
Urâtul mă priveghează,
tristeții mele îi stai strajă tu
cu râsurile tale lăutare.
Lacrimilor mele
o cucuvea guralivă le ține isonul.
Ea, nesuferita,
știe că în curând va sosi
tainica,
de soroc plinitoarea,
despărțitoarea de toate,
cea din urmă nuntă a mea.
O, și ce mult,
și ce viu,
să mai fiu,
aș mai vrea!

]]> https://versuri.pro/paul-sava-elegie/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-veste-buna https://versuri.pro/paul-sava-veste-buna#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88762 →]]> VESTE BUNĂ.
Veste bună, veste bună,
dac-ai ști de când te-aștept,
nu m-ai mai lăsa nebună,
să mă chinui pe nedrept.
Ai răzbi peste coclauri,
peste valuri și stihii,
și-ai preface-n adineauri
anii nopților pustii.
Toată zbăteala nebună
aș uita-o înțelept,
veste bună, veste bună,
dac-ai ști de când te-aștept.
August-1958.
Paul Sava-LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-veste-buna/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-petitie https://versuri.pro/paul-sava-petitie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88763 →]]> PETIȚIE.
Iubiți conducători,
ce-ați jurat ipocriți,
că ne vreți fericiți,
și ne-ați dus din erori în erori,
din orori în orori,
vrând să faceți din noi
mucenici și eroi.
Eu unul, trăgător în jug ca un bou,
vă rog, cu limbă de moarte tăcând,
lăsați-mă să mor cum sunt!
Nu mă mai ajutați să fiu erou.
Paul Sava- LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-petitie/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-vaiet https://versuri.pro/paul-sava-vaiet#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88764 →]]> Vaiet.
Ce lung șuieră trenul în nopțile târzii!
Stau singur în odaie și n-am nicio dorință,
din amintiri se-ncheagă întreaga ta ființă
și iar se duce somnul, fugar în văi pustii.
Presimt ca o durere trist adevărul crud.
Dar tot mai sper, iubito, cândva c-ai să revii,
s-adorm iar lângă tine, și să nu mai aud
ce lung șuieră trenul în nopțile târzii.
August 1958.
Paul Sava-LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-vaiet/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-cheia https://versuri.pro/paul-sava-cheia#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52116 →]]> CHEIA.
Opt este ora la care liniștea învăluitoare
a sfântului lăcaș ctitorit peste vreme de
doi haiduci cu frica lui Dumnezeu se
destramă încet.
E ora la care îngerii se scaldă în lumina
șampaniei.
Unul din cei șase viețuitori de azi ai
mănăstirii Cheia toacă de vecernie.
Ciocănelele sfințite de îndemânarea
luminată de har a purtătorului de rasă
și comănac, scornesc din scândura lungă
cu nod motiv măiestrit ca țesăturile
de pe ii.
Toaca începe cu lovituri seci și ascuțite
precum cele date în floarea unui cui. Un
cui, și încă un cui, și încă unul și altul
și altul, cu, între ele un timp egal cât
le-ai potrivi din pumnul stâng în
scândură, drept, și toc! în floare,
înfipte dintr-o dată, cu îndemânare de
dulgher. Apoi, mărunțel și des, în dealuri
și văi de mai tare și mai încet.
Curgerea uniformă a boabelor sonore
egale și catifelate, e-mpunsă ici și
colo de lovituri mai tari, ritmic
scandate ca niște iambice strigături de
cuc. Ritmul crește din nou, uniform într-o
savantă împerechere armonică, nuanțând
valorile până la fortissimo, pentru a se
pierde apoi în depărtările fără viață
ale unui pianissimo imperceptibil, punctat
în final de rarele lovituri ascuțite și
seci cu care începuse.
Liniștea, atât de trecătoare și
alunecoasă, e prinsă în loc cu împunsături
de sunet, ca acelea de ac din urzeala unei
scoarțe românești.
Timpul încremenește, sufletul se
înalță, trupul se smerește.
Din copilărie ajunge până la mine,
păcătosul, amintirea obiceiului de a
împreuna trei degete și de a le purta la
frunte, în numele Tatălui, și al Fiului și al
Sfântului Duh, amin.
22 august 1980
Paul Sava- LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-cheia/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-linistea https://versuri.pro/paul-sava-linistea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52148 →]]> Liniștea.
Mă bate liniștea cu bulgări de tăcere,
moi pânze de-ntuneric țes din noapte.
În ele mor tăcute, de vânt o adiere
și urma velurată-a unor șoapte,
ecou care-nainte de-a se naște, piere.
Paul Sava – LACRIMI USCATE

]]> https://versuri.pro/paul-sava-linistea/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-clopotele https://versuri.pro/paul-sava-clopotele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52117 →]]> Clopotele.
Bat clopotele negrelor biserici,
bat mereu,
și fiecare dangăt e un strigăt către Dumnezeu,
care se uită surd și mut în lume.
Paul Sava-Lacrimi Uscate

]]> https://versuri.pro/paul-sava-clopotele/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-masluite-visuri https://versuri.pro/paul-sava-masluite-visuri#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52150 →]]> Măsluite visuri mi-am făcut eu însumi!
Iarna, pe biserici pune flori de gheață.
Nu au preț la negru; flori de dimineață.
Ura și iubirea se-mpletesc în plânsu-mi.
Naște-m-oi vreodată altfel de cum sunt?
Edenit în suflet, iad pe dinafară,
aprinzând în iarnă foc de primăvară?
Mă rostesc și vorba-mi seamănă-a descânt?
Erezie fost-a tot ce m-am gândit.
Am silit să moară îngerii pe rug,
am cioplit din noapte chipul tău sfințit,
de frumos și candid. Astăzi, dacă fug,
izgonit din visul meu cel măsluit,
o fac doar că, însumi, nu pot să-l distrug.

]]> https://versuri.pro/paul-sava-masluite-visuri/feed 0 https://versuri.pro/paul-sava-cuvant-inainte https://versuri.pro/paul-sava-cuvant-inainte#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=52094 →]]> CUVÂNT ÎNAINTE
(pentru volumul LACRIMI USCATE).
Nu l-am bănuit niciodată pe Paul Sava scriitor.
Coleg de generație și prieten din adolescență, el mi-a dăruit
imaginea unui actor de mare talent, și astfel l-am urmărit și
admirat de-a lungul anilor, fie din sala Teatrului Bulandra, fie din
fața micului ecran, fie, mai rar, dintr-o sală de cinematograf, fie,
mai simplu și mai natural, în mici reuniuni amicale.
Actor, în special de comedie, deschis, jovial, glumeț, deseori
amuzându-ne pe seama șotiilor făcute împreună cu Petrică,
fratele său geamăn (mort prea de timpuriu pe undeva prin
Germania), Paul nu era lipsit de seriozitatea celui ce-și pune
întrebări grave, gama reacțiilor lui sufletești consumându-se între
melancoliile lui Emil Bota și anecdotele lui „Nea Fănică”
Ciubotărașu; ambii și-l țineau aproape. Procesele lui lăuntrice se
adânceau o dată cu vârsta, o dată cu pierderea fratelui și cu
moartea părinților săi, Neculai și Smaranda, la masa cărora
fusesem, nu rareori, ca un al treilea copil, și în a căror casă îmi
refugiasem, pe durata războiului, biata mea ladă cu cărți. Paul
nu-mi ascundea răsturnările cu care viața personală îi răvășise
sufletul și începuse să mi se plângă că-i lipsește credința, în
accepția cel puțin corectă a cuvântului. Simțeam că-mi cere
sprijin, mă străduiam să i-l dau, apoi accidentele mele biografice,
care m-au răpit din societate în general și din cea românească, în
special, m-au făcut să-l revăd foarte târziu, și după aceea tot mai
rar. Într-o zi a venit la mine să-și ia rămas bun (probabil, zicea el,
pentru totdeauna) : pleca la Paris, în exil, urmându-și soția și
copilul. De atunci nu l-am mai văzut; l-am auzit numai, la
telefon, de câteva ori, pentru ca, în cele din urmă, să aflu că s-a
stins.
Iată, însă, că Paul Sava nu s-a stins. Soția sa îmi trimite un
caiet dactilografiat cu peste o sută de pagini literare – poezie,
proză, aforisme -, pregătit de un autor fără operă antumă. Exilul
îi va fi oferit nu numai răgazul de a scrie, ci și acea puncție
oculară, dureroasă și neagră, care face privighetoarea să cânte.
Nu fără o asemenea conotație își va fi intitulat el culegerea
Lacrimi uscate.
Dacă ar fi să încerc o incursiune critică prin textile lui Paul
Sava, n-aș face decât o cronică sentimentală. Cu toate acestea, nu
mă pot opri să nu observ că acolo, departe, sufletul său neliniștit
a continuat să-și caute Dumnezeul care să i se potrivească și că,
tot de acolo, de departe, Vintilă Horia îi va fi șoptit, cel puțin
prin cartea lui: – Să știi, Paule, că Dumnezeu s-a născut în exil!
Numai așa pot să-mi explic surprinzătoarea intuiție (aș zice, până
la urmă, teologică) a autorului de a se rosti prin versul:
Mi-e dor de Dumnezeu.
Or, se știe că nu-ți poate fi dor decât de cineva pe care l-ai
cunoscut, care e departe și cu care te-ai vrea din nou împreună.
Cu alte cuvinte (ale altcuiva) cauți pe cineva pe care deja l-ai
găsit.
Acesta este pasul către o altă poezie, De taină, a autorului –
dulgher care făcuse o cruce pentru el însuși, dar pe care i-o
cere un tânăr de treizeci și trei de ani, trimis s-o poarte în locul său,
pentru el; ca să-și dezvăluie misterul, Tânărul îi cere să aleagă
unul din pumnii închiși; și:
Deschise pumnul.
N-avea nimic ascuns.
Decât, în palmă,
ca o cireașă roșie zdrobită,
un semn.
Această se cheamă o izbândă literară.
Dar e cu mult mai mult: e drama lui Paul Sava, actorul de
comedie care-și notează undeva, într-o vastă dezmărginire:
saltimbancul
când e singur parc-ar plânge.
Și dacă lacrimile lui s-au uscat, a mea, plecată pe amintirea
lui, e încă umedă.
VALERIU ANANIA

]]> https://versuri.pro/paul-sava-cuvant-inainte/feed 0