pastor – Versuri.pro

Maria Butaciu - Sus La Munte La Bihor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am un bade și-i păstor
Sus la munte în Bihor
Pe sub poala brazilor
Peste plaiul florilor.
C-aștept turma pe-o vâlcea
La izvoară apă bea
Și le-ntoarce bădița
Când începe a fluiera.
M-o chemat badea amu
Din munte cu tulnicul
Să sui dealul și dâmbul
Că tare-mi duce dorul.
M-o chemat de două ori
Și plecai pe rouă-n zori
Printre brazi și printre flori
Mulgătoare la miori.

Colinde - Miorița

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În vârful muntelui,
Hai, lerui doamne,
Tot sunt trei păcurarași,
Tot pe unul l-au mânat
Să întoarcă oile.
Pân’ oile le-ntorcea,
Cei doi legea i-o făcea:
Ori să-l puște, ori să-l taie.
„Ho, ho, ho, nu mă pușcați,
Ci pe mine m-astupați
În turișul oilor,
În jocuțul mieilor;
S-aud oile zbierând
Și mieluții tropotând.
Pe mine pământ nu puneți,
Numai draga gluga mea,
Fluierul, după curea:
Când vântul o vâjâi,
Fluierul meu o hori;
Când vântul o sufla,
Fluierul meu o cânte.
Cele două oi cornuțe,
Mândru mi-or cânta pe munte;
Oile cele bălai,
Mândru mi-or cânta pe vai.
[din Transilvania]

Costache Ioanid - E Primăvară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Urare pentru un pastor.
E primăvară. Câmpu-i plin de floare.
Vin îngeri albi pe ramuri de cais.
Purtăm în inimi flori de sărbătoare,
un dar al florilor din Paradis.
Al vieţii fir mai grăbit se toarce,
dar Paştele ne-aduce-n faţă iar
un scump prilej când gândul ni se-ntoarce
spre florile-nflorite pe Calvar.
Pe culme, lângă florile grădinii,
cerescul Miel pe cruce atârnă.
Râdeau în jur, biruitori, rabinii,
Şi-o ceaţă mică, între flori, plângea.
Şi-atâtea flori erau… dar niciodată
n-au fost mai roşii flori în vreun apus
că trandafirii cei fără de pată
ce înfloriseră la pieptul Lui Isus.
Acest buchet din sfânta primăvară,
udat de lacrimile-atâtor privegheri,
pe mii şi mii de culmi se-nfiripara,
din primăveri în alte primăveri.
Şi iată că o mână părintească
ce poartă grijă florilor cereşti
lua un trandafir să-l răsădească
de pe Calvar, aici, în Miulesti.
Era cândva o adunare sfântă…
poporul ascultă cu duh umil.
Cu glas de trâmbiţă ce lumi înfruntă,
vorbea cu-nflăcărare un copil.
Era un mugur, un boboc de floare,
răsad de la bunica din Segas.
La paisprezece ani având chemare
ca Samuel în tainicul locaş.
Căci prigonit de tată şi de mama,
fiindcă Ieremia un ales,
simţea că Cineva de sus îl cheamă,
că Cineva în lume l-a trimis.
Trecură ani. Şi iar e primăvară
cu albi caişi, cu flori de liliac.
Copilu-acesta de odinioară
e azi la jumătatea unui veac.
Puternic se înalţă astăzi rugul
cu roşii flori peste amvonul sfânt.
Jur-împrejur e plin de flori belşugul
şi trâmbiţă răsună cu avânt.
Şi-acum în casă unde-i bun popasul
şi unde îngeri vin pe albe scări,
poporul slavei îşi înalţă glasul
cu rugăciuni şi binecuvântări.
Iubite frate, tu, pastor al turmei,
oiţele şi mieii cei plăpânzi
întorc privirea spre lumina culmei,
spre ochii lui Isus adânci şi blânzi.
Şi ruga noastră cere cu credinţă
ca să ne dea Cel Veşnic un răspuns,
ca tot mai mult să-ţi toarne biruinţă
din trandafirii pieptului străpuns.
Să fii ca Avraam smerit şi tare,
prieten bun cu Soarele divin!
Ca Isaac să fii în încercare
supus şi-ncrezător în El deplin.
Ca Iacov, să ai calea neclintită
spre binecuvântate fericiri!
Ca Iosif să fii tare de ispită,
acelaşi în necaz şi-n preamăriri!
Ca Moise, să hrăneşti cu drag poporul,
cu mâna ce din cer s-a revărsat!
Ca Iosua, luptând cu Ierihonul,
să faci să cadă ziduri de păcat!
Ca David, să te-avanţi spre a răpune
oştiri de duhuri care dau fior!
Ca Solomon, să-mparţi cu-nţelepciune
dreptate şi lumina tuturor!
Ca Simon Petru de la Cincizecime,
să te înalţi să spui ce ai de spus!
Ca tânărul Ioan în vremi sublime,
să stai cu drag la pieptul lui Isus!
Ca Pavel, să porţi albele mioare
cu dragoste, cu milă pentru oi,
cu lacrimi sfătuind pe fiecare
ca un părinte-al fiecăruia din noi.
Ca sus în cer, în albă măreţie,
tu, trandafir de pe Calvar adus,
să poţi cu neştirbită bucurie
să spui nemuritorului Isus:
– Sunt de la pieptul Tău luat odată
Şi Ţi-am slujit la bine şi la rău.
Acum mă-ntorc cu roadă-nmiresmată,
Isus drag, din nou la pieptul Tău.
C-aşa a vrut Dumnezeiescul Tată:
din mine, cel luat de pe Sion
şi răsădit la Gură-Honţ odată,
să facă trandafirul din Saron.
Aşa să facă veşnică-ndurare
şi hărăzirea tainicei iubiri!
Cu-al ei pastor, întreagă adunare
să fie un buchet de trandafiri!
AMIN

Cesar Vallejo - Sub Plopi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pentru José Eulogio Garrido*.
Ca hieratici trubaduri, înlănțuiți,
însângerații plopi au adormit.
Pasc ierburi verzi sub soare amurgit
turme-n Betleem, pe dealuri line și cuminți.
Și-un vechi păstor, al celor de pe urmă
martiri ai luminării, -nfiorat,
în ochii săi pascali și-a adunat
stele neprihănite, într-o turmă.
Trudit ca un orfan el cade-ngenucheat
pe-al câmpul altar, șoptind îndoliat;
și ruginesc umbros tălăngi umile.
Albastru împletit subzistă în metal,
și-n el, cu-nvăluitele pupile,
își lasă urletul un câine pastoral.

Notă*
José Eulogio Garrido Espinoza (Huancabamba, noiembrie1888 – Trujillo, 22 iulie 1967) a fost un scriitor, profesor universitar și jurnalist peruvian, precum și un pasionat de folclor.
Bajo los álamos.
Para José Eulogio Garrido.
Cual hieráticos bardos prisioneros,
los álamos de sangre se han dormido.
Rumian arias de yerba al sol caído,
las greyes de Belén en los oteros.
El anciano pastor, a los postreros
martirios de la luz, estremecido,
en sus pascuales ojos ha cogido
una casta manada de luceros.
Labrado en orfandad baja al instante
con rumores de entierro, al campo orante;
y se otoñan de sombra las esquilas.
Supervive el azul urdido en hierro,
y en él, amortajadas las pupilas,
traza su aullido pastoral un perro.

Daniel Branzai - Ego Sum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ego sum…
Mă plec, iubirii pod să-i fiu,
Mal lângă mal să pot aduce:
Să pot să port un suflet viu.
Schimonosit în trup, sunt Cruce.
M-am coborât! Mă dau venind,
Să umplu golul ce desparte.
Venit-am mâinile să-ntind;
Sunt viața ce vă ia din moarte.
Mal lângă mal, prin drumul nou,
Sunt Cale să călcați prin Mine,
Sunt Adevăr rostit ecou…
Sunt Viața-n punte de suspine.
Veniti! Intrați! Prin răni ce dor,
Sunt Ușa plină de iubire.
Sunt și Păstor ce știu de dor.
Jindesc și chem. Nu vreți un Mire?…
1988

Serghei Esenin - Sunt Pastor, Am Drept Palate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt pastor, am drept palate
Al câmpilor hotar.
Dealuri verzi, îngemănate
Cu-al becăței strigat rar.
Peste codru țes beteală
Norii galbeni, lin spumând.
În plăcută toropeală
Ascult pinii fremătând.
Umbra verde-o luminează
Plopi sub rouă-n licăr des.
Sunt pastor, am curți de vază;
Iarba moale de pe șes.
Vacile-mi vorbesc de-o seamă
Dând din cap încetișor.
Luncile spre râu mă cheamă
Mișcând ramurile lor.
Uitând tot amarul lumii,
Dorm pe cioate ca în grâu.
Mă-nchin zorilor și humii,
Mă cuminec la pârâu.

Sava Negrean Brudascu - Sus la Verdele din Munte (Miorița)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sus la verdele din munte
În iarba până-n genunche
Umblă trei păcurărei
Cu oile după ei,
Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic îi străinic,
Toți îl mână și-l adună
Cu oile la pășune,
Toți îl suie și-l coboară
Cu oile la izvoară,
Da-i fac legea să-l omoară.
– Fraților, fărtaților,
Voi dacă mi-ți omorî
Pe mine să mă-ngropați
În strunguța oilor,
În locul găleților,
Și-n locuț de copârșeu
Puneți floare de sasău
Și-n locuț de luminele
Să-mi puneți patru nuiele,
În mâneca de-a dreapta
Tot să-mi puneți trâmbița,
Și-n mâneca de-a stânga
Să-mi puneți tilinca.
Fraților, fărtaților,
Voi dacă mi-ți omorî
Pe mine să mă-ngropați
În vârful muntelui,
În bătaia vântului
Și-n mânuța de-a dreapta
Să-mi puneți tilinca,
Și-n mânuța de-a stânga
Să-mi puneți fluiera.
Când vântuțul a sufla
Fluiera a fluiera,
Tilinca a tilinca,
Oile toate-or zbiera
Dacă mi-or văzut moartea,
Mai lăsați-m-olecuță
Să caut albă hârtiuță
S-o trimit l-a mea măicuță
Ca să tragă clopotul
Să audă tot satul
C-o murit păcurarul.
Ziua rece a veni,
Voi în sat îți coborî,
Măicuța m-a aștepta
Cu cina caldă pe masă
Și cu apa rece-n vasă
Să-i vie fecioru-acasă,
Cina-n masă s-a răci,
Apa-n vasă s-a-ncălzi,
Feciorul n-a mai veni
Că s-o dus a putrezi
Alăturea cu morții.

Maria Butaciu - Badea Al Meu Cu Gubă Sură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Către Maramu’ în sus
Am un drăguț la oi dus,
Hai, țură și-o măsură,
Badea-al meu cu gubă sură.
Îi cu munții frate bun
C-are trișca de alun,
Hai, țură și-o măsură,
Badea-al meu cu gubă sură.
Și de cântă mi-l aud
Tocmai de la Năsăud,
Hai, țură și-o măsură,
Badea-al meu cu gubă sură.
Când la munte vine iarna
Se sloboade până-n Salva,
Hai, țură și-o măsură,
Badea-al meu cu gubă sură.

Maria Butaciu - Am un Bade și-i Păstor (Sus la Munte în Bihor)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am un bade și-i păstor
Sus la munte în Bihor
Pe sub poala brazilor,
Peste plaiul florilor.
Paște turma pe-o vâlcea,
La izvoare apă bea
Și mi-o-ntoarce bădița
Când începe-a fluiera.
M-o chemat badea amu’
Din munte cu tulnicu’
Să sui dealul și dâmbul
Că tare-mi duce dorul.
M-o chemat de două ori
Și-oi pleca pe rouă-n zori
Printre brazi și printre flori
Mulgătoare la miori.

Traian Dorz - Blândul Păstor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Odată L-am văzut trecând
cu turma pe Păstorul Blând,
mergea cu dânsa la izvor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Pe-o oaie ce căzuse jos
a ridicat-o El duios
și-a dus-o-n brațe iubitor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Pe alta care la pământ
zăcea cu piciorușul frânt,
El o lega mângâietor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
El le-a iubit cu dor nespus
și Viața pentru oi Și-a pus
și pentru mântuirea lor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
– Dar mai târziu L-am întâlnit
cu spini era împodobit
într-o mulțime de popor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Când L-am văzut L-am întrebat
cine sunt cei ce L-au scuipat
– a suspinat sfâșietor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Și mi-a răspuns îndurerat:
– acei ce M-au încununat
sunt oile ce le-am fost lor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Iar cei ce Mă batjocoresc
și cei ce Crucea-Mi pregătesc
sunt cei la care iubitor
le-am fost Păstor, le-am fost Păstor.
Tăcu.. și ochii Lui senini
de lacrimi limpezi erau plini
plângea de mila oilor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Și-atuncea oile-au venit
pe Cruce sus L-au răstignit
El Se ruga spre mila lor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.