Am un bade și-i păstor
Sus la munte în Bihor
Pe sub poala brazilor,
Peste plaiul florilor.
Paște turma pe-o vâlcea,
La izvoare apă bea
Și mi-o-ntoarce bădița
Când începe-a fluiera.
M-o chemat badea amu’
Din munte cu tulnicu’
Să sui dealul și dâmbul
Că tare-mi duce dorul.
M-o chemat de două ori
Și-oi pleca pe rouă-n zori
Printre brazi și printre flori
Mulgătoare la miori.
Sensul versurilor
O fată tânjește după bădița ei, un păstor de munte. El o cheamă cu tulnicul, iar ea este gata să meargă la el, simțindu-i dorul.