Ion Luca Caragiale – Primăvara – Pastel Optimist

Când plouă lin în primăvară,Toți zic: „Să dea Domnul, să dea!”Și de te culci pe prispă-afară,Mai vezi pe cer și câte-o stea.E cald, și ploaia răcoroasăOzon în aerul curatÎn urmă-i lasă; drăgăstoasăNatura toată-i un pupat.Se pupă corbi, de bucurieCă au scăpat de iarna greaSe pupă-n brațe, cu gălăgie,Și iată și o rândunea.Și-o barză calcă cu … Citește mai mult

Iosif Lomax – Pastel

Pastel distorsionat ia formă din bisturiu și sânge,Palidă murdărie, rană putredă-n carne vie se prelingeProiectând cadru cu cadru-n ordine banală,Schițe nedefinite, siluetă ciopârțită pe masa chirurgicală. Arterele pocnesc, venele vuiet-n clocot de vitriol,Zbucium inert-n dezordinea de intestine și alcool.Pupilele oarbe, strivite, pâlpâind în gol spre tavanRespir adânc și adorm melancolic îmi fetișul bolnav.

Nu Acum – Pastel

Buciumă toamna – agonic – din fundBuciumă toamna – agonic – din fundTrec păsărele și tainic se-ascundTrec păsărele și tainic se-ascund. Țârâie ploaia, nu-i nimeni pe drumȚârâie ploaia, nu-i nimeni pe drumPe-afară, de stai, te-năbuși de fumPe-afară, de stai, te-năbuși de fum. Să mă-ntind pe pat, ochii să-i închid – ochii să-i închidÎn curând, încet, … Citește mai mult

Andrei Ciurunga – Pastel

Fata intrase sfioasă-n pădure.Stejarii aveau trunchiuri tari de bărbați,robuști, rămuroși, răsfirați,cu semne vechi în piepturi, de secure.Trezind nelămurite chemări de-mbrățișaretrupul fetei trecea nebulos printre ei.Copacii păreau mai masivi și mai greiși-n rădăcini mai tulburi fiecare.Râvnind, priveau cum pasul i se pierdeși sevele, sub scoarță, se ridicau a plâns,dar iedera se-ncolăcea mai strânsși le-nvelea, felina, privirile … Citește mai mult

Ana Blandiana – Pastel

Pastel.Țara mea părăsită de fructe,părăsită de frunze.Părăsită de struguriiEmigrați prevăzători în vin,Țara mea trădată de păsărileRostogolite în grabăPe cerul mirat și încă senin.Veșnic împăcată,Mirosind a ierburiCare-și dau sfârșitu-n soarele domol,Credincioși păianjeniȚes pânzeturi albeCa să bandajezeLocul frunzei, gol.Noaptea stele coapte-țiFermentează cerul,Vântul curge ziuaTare și-amărui,Orele-ți măsoarăNucile căzândȘi te lumineazăCuviincios gutui.

Benjamin Fondane – Pastel

Privește, toamna vine și pune-n trestii flaut-Eu caut fără vrere și nici nu știu ce cautȘi-ascult cum vântul bate și sufletul din trestii.Adâncul umple urna tăcerilor acestei,Ca liniștea adâncă și fumurie a mării.Privește cum salcâmii se clatină la poartă-Pe apa din fântână se strânge frunza moartăȘi paserile zboară ca-n fața unei iniști,Singurătatea cade ca un … Citește mai mult