Mirosul ierbii sus, sus –
acolo, hălăduind prea ferice –
și gângănii care ți se urcă pe trunchi
– descoperitorii lumilor necunoscute,
vor scrie cronicile gângănești.
Și vremea, fiorii ei,
peste trupurile goale,
abandonate pajiștei;
și, deodată, turuitul păsării-greier,
îngânând eternitatea.
La auzul ei se ridică
femeia din mine,
femeia care iubește.
Sensul versurilor
Piesa descrie o conexiune profundă cu natura și sentimentul de iubire care se trezește în interiorul eului. Natura devine un portal către eternitate și o sursă de inspirație pentru a simți și a iubi.