Mintea mea obosită
nu e mai proastă
decât mintea voastră odihnită,
hai să gândim împreună,
hai gândiți și voi,
încordați-vă mințile odihnite
și produceți gânduri.
Ce cântă acele broboane de sudoare
de pe frunțile voastre?
Străduiți-vă,
concentrați-vă,
gândiți-vă,
aveți mințile odihnite,
dormiți de 2.000.000 de ani,
ați avut scutire,
ați avut permisie,
ați avut concediu mental,
ce dracu!.
Vă depășește în viteză broasca țestoasă,
melcul, de-a cărui trecere
vă țiuie urechile,
e un melc mort,
ariciul v-apare ca un ideal imposibil,
vă mișcați ca prin corpuri solide,
ca prin undelemn înghețat
ca prin ochi de sticlă,
ce dracu!.
Gândiți,
nu mai amânați aceasta,
gândiți, ar fi trist pentru voi
și v-ați fi pus mintea la uscat
pe gardurile în care închideți,
cu depline sentimente
de posesiune și protecție,
mintea mea obosită.
Sensul versurilor
Piesa critică lipsa de inițiativă și gândire a celor care, deși au toate resursele, preferă să rămână pasivi. Este un îndemn la acțiune intelectuală și la depășirea stării de confort mental.