O altă dimineață, mă trezește aceeași alarmă,
Aceleași gânduri cu care-am adormit se bagă-n seamă,
Cu-aceeași grijă ce o arată de fiecare dată,
Să-mi scoată ochii cu ce am făcut-o lată,
Același sfert de oră ce parcă nu se mai termină
În care stau în pat treaz și realizez unde port vina,
Același ecou de voci răsună din adâncul ființei.
Da, știu, sunt procesele conștiinței.
Același chipuri de oameni dragi ce-mi apar în minte,
La care țin fără s-arat în fapte sau în cuvinte,
Familie, prieteni, toți îmi apar dezamăgiți,
Nu am puterea să vă răspund, dar știu că mă iubiți.
Nu-mi cereți să comunic, să arăt ce simt,
S-ar putea să vă rănesc, căci sigur o să vă mint.
Nu pot fi comunicativ, înțelegeți, așa-mi e felul,
Dar cu firea mea dificilă vă condimentez viața ca piperul.
În goana după bani știu că v-am dat pe toți de-o parte,
Am idealuri de independență și de libertate.
Urăsc să fiu singur, dar mă odihnesc în singurătate.
Urăsc să vorbesc, dar mă tem de liniște în noapte.
Țip să mă lăsați, dar vă chem înapoi în șoapte.
Mi-e greu să vorbesc frumos, mai ușor arunc vorbe ingrate
Știu că vă rănesc și par plin de răutate,
De fapt e doar exces de timiditate.
Știu că nu am scuză, nu încerc să mă justific,
E felul meu de-a fi, cu asta mă identific.
M-am săturat să par personajul negativ,
Așa e felul meu, sunt pasiv agresiv.
Ma caracterizează frica de-a-mi arăta sufletul,
Sunt mereu în cercetare, nu-mi găsesc locul,
Nu-s pregătit pentru iubire, dar nu pot fără ea, știu sigur
Acum trage ușa după tine și lasă-mă singur!
Nu sunt deloc așa naiv cum credeți voi că sunt,
Sunt mai multe decât credeți, dar îmi place să m-ascund.
Prefer să tac din gură, îmi place libertatea,
Sunt marginalizat, e ok, nu semăn cu majoritatea.
Eu mă arunc în gol, dar viața mă lovește-n plin.
Joc într-un film alb-negru, zici că-s Charlie Chaplin.
Intru în ring cu mine însumi, heavy weight, 12 reprize,
Nu mă tem de demoni ca de propriile vise.
Când vrei să-mi atingi inima, te izbești de-un zid de beton
Știu câte s-ar schimba dac-aș da câte-un telefon.
Am picat testul ca fiu, prieten sau iubit,
Am un ambuteiaj în minte, dar în suflet un vid.
Pot să spun ce am în suflet doar în versuri pe un beat.
Știu prea bine că nu sunt chiar exact ce v-ați dorit.
Se spune c-avem șansa de a alege, dar vă zic:
Pentru mine a ales viața, m-a făcut apatic!
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unei persoane apatice, incapabile să se conecteze cu ceilalți și să-și exprime sentimentele. Se simte singură și inadaptată, preferând izolarea și tăcerea, deși tânjește după conexiune.