pasa – Versuri.pro

Stefan Baciu - Orient

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Orient.
Sarailii și baclavale, bragagii
tone de halviță și susan
narghilele și halva și gingirlii
barbi cu pașalâc și lung caftan.
Trec iavaș-iavaș înspre harem cadâne
pașa trage cu nădejde din ciubuc
plin de ură, cu priviri păgâne
potrivindu-și luleaua groasă în papuc.
corăbioare, bigi-bigi, musaca
pungi cu galbeni (aferim!) bacșiș
vine-n taină singur Vodă la cafea
vocea pașei taie ca un vârf de șis

Mircea Micu - Presimțiri Nocturne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se risipește mama, bătrânii meri îngheață,
Tot mai atent stau noaptea când luna mă răsfață.
Aștept din depărtare o pasăre să vină,
O pasăre de taină păstrată pe retină.
Și nu am somn de-o vreme și teama mea respiră
În crinul tremurând precum o liră.
Ea va veni odată, spre dimineață, când,
Voi fi tăcut și rece și gol ca un mormânt.
Ea va intra, firește, prin geamurile groase,
Cu ciocul ca o spadă, cu ghearele întoarse.
Și stând pe etajeră, cu trupul ei diform
Va aștepta zburlită și mută să adorm.
Se risipește mama, simt asta după cum
Bătrânii meri îngheață în nopțile de scrum.

George Coșbuc - El Zorab

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La pașa vine un arab,
Cu ochii stinși, cu graiul slab.
– „Sunt, pașă, neam de beduin,
Și de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.
Arabii toți răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Și-l joc în frâu și-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Și nu l-aș da nici mort.
Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Și de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!.
Ai mei pierduți sunt, pașă, toți:
O, mântuie-i, de vrei, că poți!
Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Dă-mi bani! Dacă-l găsești pe plac,
Dă-mi numai cât socoti!.
El poartă calul, dând ocol,
În trap grăbit, în pas domol,
Și ochii pașei mari s-aprind;
Cărunta-i barbă netezind
Stă mut, de suflet gol.
– „O mie de țechini primești?
– „O, pașă, cât de darnic ești!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ți răsplătească Dumnezeu,
Așa cum îmi plătești!.
Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de țechini –
De-acum, de-acum ei sunt scăpați,
De-acum vor fi și ei bogați,
N-or cere la străini!.
Nu vor trăi sub cort în fum,
Nu-i vor cerși copiii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrema;
Și vor avea și ei ce da
Săracilor de-acum! -.
El strânge banii mai cu foc,
Și pleacă, beat de mult noroc,
Și-aleargă dus d-un singur gând,
Deodată însă, tremurând,
Se-ntoarce, stă pe loc.
Se uită lung la bani, și pal
Se clatină, ca dus de-un val,
Apoi la cal privește drept;
Cu pașii rari, cu fruntea-n piept,
S-apropie de cal.
Cuprinde gâtul lui plângând
Și-n aspra-i coamă îngropând
Obrajii palizi: – „Pui de leu,
Suspină trist. Odorul meu,
Tu știi că eu te vând!.
Copiii mei nu s-or juca
Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor:
De-acum smochini, din mâna lor,
Ei n-or avea cui da!.
Ei nu vor mai ieși cu drag
Să-ntindă mâinile din prag,
Să-i iau cu mine-n șea pe rând!
Ei nu vor mai ieși râzând
În calea mea șirag!.
Copiii mei cum să-i îmbun
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!.
Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas,
Nici în genunchi la al tău glas
El nu va mai cădea!.
Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui șoim ușor
Ca să-ți împuște șoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!.
Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt
Ardun al tău în alb vestmânt;
Și ca să simți sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o să pui
Urechea la pământ!.
O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum ții tu nările-n pământ
Și coada ta fuior în vânt,
În zbor de rândunea!.
Cum mesteci spuma albă-n frâu,
Cum joci al coamei galben râu.
Cum iei pământul în galop
Și cum te-așterni ca un potop
De trăsnete-n pustiu!.
Știa pustiul de noi doi
Și zarea se-ngrozea de noi –
Și tu de-acum al cui vei fi?
Și cine te va mai scuti
De vânturi și de ploi?.
Nu vor grăi cu tine blând,
Te-or înjura cu toți pe rând
Și te vor bate, -odorul meu,
Și te-or purta și mult, și greu;
Lăsa-te-vor flămând!.
Și te vor bate, -odorul meu,
Să mori tu, cel crescut de noi!..
Ia-ți banii, pașă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!.
Se-ncruntă pașa: – „Ești nebun?
Voiești pe ianiceri să-i pun
Să te de-a câinilor? Așa!
E calul meu, și n-aștepta
De două ori să-ți spun!.
– Al tău? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascultă el,
Din leu turbat făcându-l miel?
Al tău? O, pașă, nu!.
Al meu e! Pentru calul meu
Mă prind de piept cu Dumnezeu –
Ai inimă! Tu poți să ai
Mai vrednici și mai mândri cai,
Dar eu, stăpâne, eu?.
Întreagă mila ta o cer!
Alah e drept și-Alah din cer
Va judeca ce-i între noi,
Că mă răpești și mă despoi,
M-arunci pe drum să pier.
Și lumea te va blestema,
Că-i blestem făptuirea ta!
Voi merge, pașă, să cerșesc,
Dar mila voastră n-o primesc –
Ce bine-mi poți tu da?.
Dă pașa semn. – „Să-l dezbrăcați
Și binele în vergi i-l dați!
Sar eunucii, vin, îl prind –
Se-ntoarce-arabul răsărind
Cu ochii înghețați..
El scoate grabnic un pumnal,
Și-un val de sânge, roșu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Și cade mortul cal.
Stă pașa beat, cu ochi topiți,
Se trag spahiii-ncremeniți.
Și-arabul, în genunchi plecat,
Sărută sângele-nchegat
Pe ochii-nțepeniți.
Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâni
Și-aruncă fierul crunt din mâini:
– „Te-or răzbuna copiii mei!
Și-acum mă taie, dacă vrei,
Și-aruncă-mă la câini!

George Coșbuc - El-Zorab

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La pasa vine un arab,
Cu ochii stinși, cu graiul slab.
Sunt, pașă, neam de beduin,
Și de la Bab-el-Mandeb vin
Să vând pe El-Zorab.
Arabii toți răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Și-l joc în frâu și-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap,
Și nu l-aș da nici mort.
Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Și de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!.
Ai mei pierduți sunt, pașă, toți;
O, mântuie-i, de vrei, că poți!
Da-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Da-mi bani! Dacă-l găsești pe plac,
Da-mi numai cât socoti! „
El poartă calul dând ocol,
În trap grăbit, în pas domol.
Și ochii pașei mari s-aprind;
Căruntă-i barba netezind
Stă mult, de suflet gol.
„O mie de techini primești? ” –
„O, pașă, cât de darnic ești!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ți răsplătească Dumnezeu,
Așa cum îmi plătești! „
Copiii mei cum să-i îmbun?
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab?
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!.
Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas
Nici în genunchi la al tău glas,
El nu va mai cădea!.
Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui șoim ușor,
Ca să-ți împuște șoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!.
Nu vei zâmbi cum saltă-n vânt
Ardun al tău în alb veșmânt;
Și ca să simți sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o să pui
Urechea la pământ!.
O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum ții tu nările-n pământ
Și coada ta fuior în vânt,
În zbor de rândunea!.
Cum mesteci spuma albă-n frâu,
Cum joci al coamei galben râu,
Cum iei pământul în galop
Și cum te așterni ca un potop
De trăsnete-n pustiu!.
Știa pustiul de noi doi
Și zarea se-ngrozea de noi –
Și tu de-acum al cui vei fi?
Și cine te va mai scuti
De vânturi și de ploi?.
Nu vor grăi cu tine blând,
Te-or înjura cu toți pe rând
Și te vor bate, odorul meu,
Și te-or purta și mult și greu;
Lăsa-te-vor flămând!.
Și te vor duce la război, .
Să mori tu, cel crescut de noi!..
Ia-ți banii, pașă! Sunt sărac
Dar fără cal eu ce să fac;
Da-mi calul înapoi! „
Se-ncruntă pașa: „Ești nebun?
Voiești, pe ianiceri să-i pun
Să te dea câinilor? Așa!
E calul meu, și n-aștepta
De două ori să-ți spun! „
„Al tău? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i, eu ori tu?
De dreapta cui ascultă el,
Din leu turbat făcându-l miel?
Al tău? O, pașă, nu!.
Al meu e! Pentru calul meu
Mă prind de piept cu Dumnezeu –
Ai inimă! Tu poți să ai
Mai vrednici și mai mândri cai,
Dar eu, stăpâne, eu?.
Întreaga milă ta o cer!
Allah e drept și-Allah din cer
Va judeca ce-i între noi,
Că mă răpești și mă despoi
Mă-arunci pe drum să pier.
Și lumea te va blestema,
Că-i blestem făptuirea ta!
Voi merge, pașă, să cerșesc,
Dar mila voastră, n-o primesc –
Ce bine-mi poți tu da? „
Da pașa semn: „Să-l dezbrăcați
Și binele în vergi i-l dați! „
Sar eunucii, vin, îl prind –
Se-ntoarce-arabul răsărind
Cu ochii înghețați.
El scoate grabnic un pumnal,
Și-un val de sânge, roșu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-incomatul gât,
Și cade mortul cal.
Stă pașa beat, cu ochi topiți,
Se trag spahiii-ncremeniți.
Și-arabul, în genunchi plecat,
Sărută sângele-nchegat
Pe ochii-nțepeniți.
Se-ntoarce apoi cu ochi păgâni
Și-aruncă fierul crunt din mâini:
„Te-or răzbuna copiii mei! –
Și-acum mă taie, dacă vrei,
Și-aruncă-mă la câni! „

Ghita Adriano - Istanbul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Istanbul, trage face banii sul
Istanbul, niciodată nu-i destul
Istanbul, are celenecul
Istanbul, nu vrea să-ți dea numărul.
Aoleu și sâc, sâc, sâc
Ești dulce ca cireașa
Nu te duc la pașalâc
Că mi te fură pașa
Nici la țigani nu te duc
Că te vrea bulibașa
Aoleu și sâc, sâc, sâc
Ești dulce ca cireașa

Kenzor feat Arkadasaih - El Zorab

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

El Zorab.
La pașă vine un arab,
f***t în cur și ras în cap.
Sunt pașă neam de beduin
și de la p***a matii vin,
să-l vând pe el zorab.
La pașă vine alt arab,
la fel ca primul,
dar mai slab,
și fiindcă nu avea blazon
trimise vorbă prin planton
c-ar vrea să vândă un cal.
Iese pașa în pridvor
târându-și p***a pe covor
și c****e în cărucior
să-i fie mersul mai ușor.
(pașa)
Trezi-mi-ați somnul f***-v-aș
ce sunt eu pașă sau geambaș?
Vă țineți scai de c**ul meu
să-mi vindeți fel de fel de cai.
(arabul)
O, pașă; o, măria ta, ce p**a mea te-nfurii așa?
Ce-ți vârâi calul pe gât?
f**u-te-n limbă să te f**t!
Ce-mi belii cu mâna mielul?
Vedea-ți-aș oasele la Belu!
(arabul)
O, pașă, o, măria ta, ce p**a mea te-ncrunți așa?
Copiii tăi de foame mor,
băga-mi-aș p***a-n gâtul lor.
(pașa)
Mai omule, tu ești nebun? sau vrei pe ieniceri să-i pun
să-ți ungă c**ul cu magiun
și capul p***i cu săpun?.
Nici nu pleca arabul când..
un cal văzură alergând
și tot fugind calul spunea:
c**a-m-aș pașa-n gura ta
ca n-ai vrut să ma iei!

Ioan Alexandru - Pașa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tu trebuie să sângeri, să suferi ne-ntrerupt
Întâiul tău născut ni-ți aparține
Să nu-i dai moștenire nici atât pământ
Cât să-și ascundă oasele de mine.
Oriunde bate să nu fie primit
Să nu-și afle-n cosmos liniștire
Din pântecele maicii hăituit
Spânzure ca țap de ispășire.
Să-l frământe sub picioare toți
În agonia lui să se răzbune
Ciungi și ologi și desfrânați și hoți
Să-i străpungă ranele în mâne.
Și adăpat cu fiere și oțet
În loc de lacrimă de-mpărtășire
Zdrobit de lemn ca om și ca profet
Să se umple de Dumnezeire.
Acestui zgârci de carne rubiniu
lipsit de orice slavă și putere
În peștera închis într-un târziu
Să i se dea prilej de înviere

Bere Gratis - Mie Îmi Pasă de Îngerii Mei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Îngerii vin de sus, coboară în palmele tale
Așteaptă cum au ajuns o mare îmbrățișare
Îngerii așteaptă iubire cu brațele întinse spre noi
Citește-le doar în privire cum întorc iubirea înapoi.

Mie îmi pasă de îngerii mei
Voi fi oriunde vor fi și ei
Îngerii voștri sunt și ai mei și îmi pasă
Mie îmi pasă de îngerii mei
Voi fi oriunde vor fi și ei
Îngerii voștri sunt și ai mei și îmi pasă.

Îngerii aduc bucurie și cuvinte de ei înțelese
Ei știu că mama și tata sunt viețile lor alese
Îngerii vor să citească, vor să se joace între ei
Oamenii să îi privească cum sunt prințese și zmei.

Mie îmi pasă
Mie îmi pasă
Mie îmi pasă
Mie îmi pasă
Mie mie mie mie îmi pasă
Mie mie mie mie îmi pasă.