El Zorab.
La pașă vine un arab,
f***t în cur și ras în cap.
Sunt pașă neam de beduin
și de la p***a matii vin,
să-l vând pe el zorab.
La pașă vine alt arab,
la fel ca primul,
dar mai slab,
și fiindcă nu avea blazon
trimise vorbă prin planton
c-ar vrea să vândă un cal.
Iese pașa în pridvor
târându-și p***a pe covor
și c****e în cărucior
să-i fie mersul mai ușor.
(pașa)
Trezi-mi-ați somnul f***-v-aș
ce sunt eu pașă sau geambaș?
Vă țineți scai de c**ul meu
să-mi vindeți fel de fel de cai.
(arabul)
O, pașă; o, măria ta, ce p**a mea te-nfurii așa?
Ce-ți vârâi calul pe gât?
f**u-te-n limbă să te f**t!
Ce-mi belii cu mâna mielul?
Vedea-ți-aș oasele la Belu!
(arabul)
O, pașă, o, măria ta, ce p**a mea te-ncrunți așa?
Copiii tăi de foame mor,
băga-mi-aș p***a-n gâtul lor.
(pașa)
Mai omule, tu ești nebun? sau vrei pe ieniceri să-i pun
să-ți ungă c**ul cu magiun
și capul p***i cu săpun?.
Nici nu pleca arabul când..
un cal văzură alergând
și tot fugind calul spunea:
c**a-m-aș pașa-n gura ta
ca n-ai vrut să ma iei!
Sensul versurilor
Piesa este o satiră umoristică ce prezintă un conflict absurd între un pașă și un arab, culminând cu un cal care insultă pașa. Ea critică autoritatea și aroganța prin intermediul umorului vulgar și a situațiilor absurde.