S-a oprit „nu-mă-mai-joc”, singurul,
pe-o mână de copil, pe-un obraz
de la mijlocul aleii.
Parcul se colorase.
Mirosea a vin și-a castane.
Și răsăreau alte stele-n oceane…
și-au căzut alte frunze pe case…
Sensul versurilor
Piesa evocă un moment oprit în timp, o amintire din copilărie într-un parc autumnal. Tonul este nostalgic, sugerând o pierdere a inocenței și o contemplare a trecerii timpului.