pârâu – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Murmurul Apelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pârâu cu ape limpezi, știi tu, oare,
Ce drum s-alegi în viața curgătoare,
Ori înspre ce te-ndrepți, ce vei găsi
Atunci când apele îți vei opri?
Ai gânduri printre stropii tăi de viață,
Ai visuri strecurate printr-o ceață
Rebelă ca un tremur de pădure
Atunci când iarna-i cere s-o îndure?
E ca un murmur mersul tău și-mi spune
Că nu știi ce e viața, când apune,
Ce clipe vor veni, tu doar trăiești
Pe-un drum în care, singur, șerpuiești.
Că va fi cald și apa ți-o seca,
Ori frig și stropii îți vor îngheța,
Că te vei pierde-n apele adânci
Venite în puhoaie dintre stânci.
Nu poți gândi, nu merită, nu-i loc
Decât de unduirea într-un joc
Pe care-l joci intens, cu bucurie
Și nu-ți dorești mai mult decât să fie.
Daniel Vișan-Dimitriu
(12 oct. 2025, Craiova)

Serghei Esenin - Mălinul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mălinul a dat în floare
Ca-n fiecare mai,
Cu crengile ușoare
Deschise-n evantai.
Ca mierea cleiul pică
Broboane de pe trunchi,
Iar iarba încă mică-i
Sclipește sub genunchi.
Pe-alăturea își mână
Un pârâiaș zglobiu
Prin iarbă și țărână
Șuvoiul argintiu.
Mălinul-i plin de floare,
Cu crengile-atârnând,
Și frunzele la soare
Și le-ncălzește blând.
Pârâul unda-și mână,
Zvârlindu-i stropi din mers
Și tainic îi îngână
Un firicel de vers.

Maria Ciobanu - De Neicuța, Neic-Al Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De neicuța, neic-al meu
Mă desparte un pârău,
Un pârău de vorbe rele
De la dușmancele mele,
Fie vorba cât de rea
N-o să-mi strice dragostea
Ca să trec pârâu-ăl mare,
Dorul meu oprire n-are.
Neică, brad de pe coline
Atunci când nu ești cu mine
Intru-n casă, ies și vin
Și nu mai scap de suspin,
Stau în loc și mă gândesc,
Parcă nici nu mai trăiesc
Pân’ te văd, neică, venit,
N-am inimă să te uit.
De te uit ziua muncind,
Te visez noaptea dormind
Când calci iarba-ncet cu pasul
Parcă ți-aud ție glasul,
Când vreau seara să-nchid poarta
Parcă ți-aud, neică, șoapta,
Glasul dorului curat
Care-mi spune-adevărat
Că nici tu nu m-ai uitat
Și-o să te văd iar în prag,
Și că tu, neicuță, mâine
Te-ntorci cu drag iar la mine.

Maria Dragomiroiu - Colea, la Răscruci de Cale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Colea, la răscruci de cale
Ce desparte deal de vale
Colea, la răscruci de cale
Ce desparte deal de vale
Aici lângă un pârâu, mai
Întâlni pe neic-al meu, mai.

REFREN:
Vino, neiculiță, vino, neic-al meu
Vino, neiculiță-n vale la pârâu.

Acolo merg cu neica, mai
Când începe a-nsera, mai
Când se face mai răcoare
De cântă mierla pe vale.

REFREN:

Acolo stau cu neica, mai
Până-ncepe a-nnopta
Ne uităm la apa mare
Cum se duce-n depărtare
C-așa-i dragostea la fete
Fuge ca apa pe pietre

Daniel Vişan-Dimitriu - Brâu de Iarbă și de Gând

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La salcia trăsnită din cotul de pârâu,
Ades, când bate vântul, se-aude-un șuier fin
În firele de iarbă ce-o înconjoară-n brâu,
Asemeni cingătorii cămășilor de in.
I-l strâng pe scoarța arsă și-n tremurul de vânt
Începe să se simtă un semn că-n trupul ei,
În fibre tăinuite, o sevă în frământ
Își vrea continuarea trecutei odisei.
Se-adună-n ramuri păsări și-n cântecele lor,
Din triluri se ridică puteri de zeități
Ce-nțelegeau iubirea, știau ce-nseamnă dor
Și lăcrimau în turnuri ce străjuiau cetăți.
Iar salcia devine domnița dintr-un vis
În care prințul nopții o prinde-n brațe, strâns,
Și în privirea-i verde, și-n sufletul deschis,
Și îi răsfiră părul sătul de-atâta plâns.
Sărutul său i-aduce tot cerul într-un dar
Cu străluciri de stele ce i se-aștern, pe rând,
În părul ca de ramuri ce se apleacă, iar,
Spre un pârâu, o iarbă și-un brâu ce-ncinge-un gând.
Daniel Vișan-Dimitriu
(1 iul. 2021, Vol. “Aripi de azur”)

Zaharia Stancu - Pârâul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Auzi un cântec de pârâu zglobiu?
Cu trupul tău despică unda rece,
În soare legănând argintu-i viu
Și florile pe lângă care trece.
Eu te voi aștepta-nsemnând un vers,
Îngenuncheat, la piatra de hotar,
Să-mi amintesc că lângă tine-am mers
Cu gândul rouă și mărgăritar.

Panait Cerna - Pârâul și Floarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pârâului se tânguiește-o floare:
„Ce blând erai în vremuri mai senine!
Purtai în unde numai dezmierdare.
Plecată peste valurile-ți line
Aveam tăria pururi lângă mine,
Iar noaptea-mi coborai și-o stea pe-aproape.
Vorbind mereu de cer, de paradisuri,
Îmi strecurai în suflet foc și visuri
Și mă lăsai cu umede pleoape.
Și mă plecam robită dezmierdării,
Mireasma mea o dăruiam suflării,
Și zi cu zi te-aveam mai drag, blajine.
Căci steaua mea trăia numai prin tine
Și tu-mi trezeai viața fără nume
Nelămuritul zbor spre altă lume;.
De-aceea îți iertam, când, plin de teamă,
Îmi murmurai cuvinte de iubire
Ci tu erai copil și nu-ți dai seamă….
.. Dar vremea ți-a răpit acea blândețe;
Tot crești mereu, și fără stăpânire,
Azi îmi arunci cuvinte îndrăznețe;.
Azi cerul meu numai arar se-arată,
De mult ce plângi și te frămânți în spumă,
Mi-e fața-n veci de lacrimi râurată;.
Iar când vorbesc cu steaua mea, vâltoarea
Îmi fură vorbele și le sugrumă
Și astfel tu ne turburi sărbătoarea..
Tot plângi, și chemi, și blestemi: Vino! Vină!
Și tot mă-ndoi… Dar ce sunt eu de vină,
Că tu îți farămi trupul în vâltori?.
Și pentru ce-aș porni cu tine-n vale?
Să văd cum oglindești tot alte flori,
Plecate peste zâmbetele tale?.
Prefă-ți în aburi picurile grele,
Și spulberă în vânt durerea toată,
Și uită-mă singurătății mele!.
Mi-e dor, mi-e dor de tihna de-altădată!..”
Secă izvorul, cu durere mare,
Ca să-mplinească ruga ei fierbinte
Dar cine nu ascută-o rugăminte,
Chiar crudă, ce-a pornit de la o floare?.
Fugi nebun pârâul; dar cu dânsul
Se șterse și a cerului icoană
Și-acolo unde-și legănase plânsul,
Adânc brăzdată-i glia, ca o rană….
Pe țărm pustiu jelește-acum o floare:
„O, Doamne, unde mi-e pribeagul oare?
Hrăniți-l, norilor, cu răpezi ploi!.
Cu glas de neodihnă să se plângă,
Să mă lovescă, mijlocul să-mi frângă
Dar să-mi aducă cerul înapoi!..”

Eugenio Montale - Reflexe În Apă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Consumul nu poate din necesitate
să ne oblitereze pielea.
Pe care, suprimând-o… dar aici cel ce monologa
se oglindi-n pârâu. Se vedea în el
o emanație a lui dar dezarticulată
și zbanghie care apoi de-a dreptul dispăru.
Un fleac s-a dus care era o parte
din mine, zise: sfârșitul poate urma
cu pași de melc. Și se gândi la altele.

George Coșbuc - La Pârâu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Venea pe deal, voios cântând,
Flăcăul;
Pe-un umăr coasa legănând,
Venea fără nici un gând
Flăcăul.
Dar iată-n drum îl află răul,
În drum, în drum, dar ce-i în drum?
Pârâul –
Așa de lat și chiar acum!.
Dincolo câmp și lan și flori,
Ei, cată!
Și doine și secerători;
Pârâu-i lat, și să nu mori?
Ei, cată!
Și-n grâu, ei, bată-mi-l să-l bată!
În grâu, în grâu? Dar ce-i în grâu?
O fată –
Înoată-n spice până-n brâu.
„Să n-ai, Catrino, zi de rău! „
Ea tace.
„Ei, iaca naiba de pârâu,
Mi-l puse focu-n drumul tău! „
Ea tace.
Deloc o vorbă! Sa preface.
Deloc, deloc, de ce deloc?
Că-i place
Și vrea de el să-și bată joc.
„Ai, fă, copii acasă mulți?
Ei, iacă!
Nu vii, urâto, nu m-asculți?
De dragul tău să mă desculți?
Ei, iacă!
Mai bine plec! ” Și dânsul pleacă.
Dar ea? Dar ea? Ce-și zice ea?
Să treacă!
Să facă-n urmaă cum o vrea.
Văzându-l, însă, c-a plecat,
Ea-și pune
Deoparte snopul: -„M-ai chemat? „
El mîna peste ochi mirat
Și-o pune.
-„Să-ți spun ceva! Cuvinte bune! „
-„Să spui, să spui! dar ce să spui?
Ei, spune!
Dar iute, vezi, că vreme nu-i! „.
-„Haid’, treci pârâul! Ce te-ntreci,
Catrino! „
-„Nu vreau, auzi! De ce nu pleci? „
-„Dar nu-i cât Oltul, poți să-l treci
Catrino! „
-„Vecine, nu! ” -„Ba da, vecino!
Nu vreai? Nu vreai? De ce nu vreai?
Haid’vino!
De-atunci și peste mări treceai. „.
-„Ei, iaca, viu! Dar de nu-mi spui
Vro veste,
Zi bună între noi de-azi nu-i!! „
Știa doar fata felul lui!
Vro veste,
De unde-o iei, dacă nu este?
Apoi, apoi? Ce-a fost apoi?
Poveste –
Tot eu să spun? Ghiciți și voi.

Luis De Gongora Y Argote - Sonet (1)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Prea multă cinste ție ți se-nchină,
pârâu cu voce de argint, profundă,
ce-ți duci prin iarbă risipita undă,
singur cântându-ți curgerea ta lină.
Gheață și foc eu sunt (când ea se-nclină
deasupra ta). Iubirea își afundă
zăpezile în tine și flacăra-i rotundă
a chipului și tu n-o știi. Deplină.
Fie-ți plecarea, du-te și nu lăsa să-ți scape
din mână frâiele, nici purele cleștare
nu le lăsa prin iarbă să-ntârzie,
căci nu e drept nedumerit stăpân să fie,
cu umedu-i trident, Domnul cel mare,
pe-atâta frumusețe din adâncimi de ape.