papadie – Versuri.pro

Nina Cassian - Păpădia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Păpădie, / Străvezie, / Fruct ușor, / Tremurător, / Când suflăm, sar în văzduh / ... →

Mariah Carey - Petale (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Deseori m-am întrebat
Dacă a existat vreodată o familie perfectă
Mereu am tânjit după întregire
Și am căutat stabilitate.
O floare m-a învățat cum să mă rog
Dar pe măsură ce am crescut acea floare s-a schimbat
A început să fie slăbită de vânt
Împrăștiată ca petalele aurii.
Și mie dor de tine păpădie
Chiar te și iubesc
Și mi-aș dori să fie o cale
Ca eu să te pot crede
Dar mă doare de fiecare dată
Când încerc să te ating.
Și mie dor de tine păpădie
Chiar te și iubesc.
M-am îndreptat spre un patriarh
Atât de tânără previzibil
M-am resemnat să-mi petrec viața
Într-o confuză suferință.
Un băiat și o fată m-au ocrotit
Eram legați prin deznădejde
Am stat atât de mult dar în final
Am fugit să-mi păstrez integritatea.
Și mi-e dor de voi
Și sper că realizați că
Va voi iubi mereu
Și deși vă zbateți
Vă veți reveni
(Vom reuși poate)
Și mi-e dor de voi.
Atât de mulți i-am considerat
Apropiați de mine
Dar ei m-au vândut pentru o monedă
Deși cuțitul era spre mine.
Ei și-au întors ochii și
S-au dus să se culce.
Și am pierdut mult din viață
Dar voi recupera
Deși știu că vă place
Să mă vedeți suferind
Așa că îmi doresc să ne iertăm reciproc
Căci îmi lipsești Valentin/a
Și chiar te-am iubit.
Chiar te-am iubit
(Cred că te-am iubit)
Am încercat atât de tare
Dar m-ai alungat
Pentru a-mi păstra integritatea.
Și am găsit puterea de a pleca
De a zbura

Mocanu Mirolina - Copilărie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Copilărie, dulce păpădie
Un vis frumos, de neuitat
O amintire atât de vie
Dar repede s-a terminat
Ca pasărea zborul și-a luat
Și doar o urmă a lăsat.
Copilărie, dulce păpădie
Un vis frumos, de neuitat
Dar repede s-a terminat.
Când vântul rece a suflat
Când apa-n râuri a-nghețat
Și norii au lăcrimat
S-a terminat,
Când cireșul floare-a dat
S-a terminat,
Când soarele îngândurat pe cer s-a arătat.
Copilărie, unde ai plecat!

Daniel Vişan-Dimitriu - Sărutul Tău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aș vrea să simt sărutul tău. Mi-e dor
ca păpădiei de o adiere
ce-o va-nălța spre astrul orbitor
în clipe de visare și plăcere.

Aș vrea să-l simt cum simte un bolnav
ce ultima speranță își depune
în rugăciune, cu un glas firav,
atunci când i se-ntâmplă o minune.

Și tot ce pân-atunci a fost un chin
dispare, dintr-odată, fără urmă,
ștergându-se, din noul lui destin
durerile ce fericirea curmă.

Aș vrea să-l simt ca pe un zbor în doi
spre locul din memoria străveche,
din care ne vom aminti, apoi,
sărutul unor suflete pereche.
Daniel Vișan-Dimitriu
(9 aug. 2015, Vol. “Oare”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Gândul Vântului de Vară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-o zi de vară, prins de-o acalmie,
Se-așezase Vântul lângă-o păpădie
Fragedă, frumoasă ca o primăvară,
Cu privirea verde, trupul de fecioară.
Macii de prin lanuri, plini de gelozie,
Se roșeau ca focul când, în armonie,
Vântul și aleasa, luminați de Lună,
Savurau plăcerea nopții împreună.
Nu știau ce-aduce ziua următoare,
N-așteptau să afle ce vor fi sub Soare,
Nu voiau să schimbe cerul plin de stele
Cu nimic ce-ar stinge clipele acele.
Ce-a urmat, nu-i nimeni care să ne spună
Și-a rămas o taină. Poate-s împreună,
Ori pe sus, prin ceruri, este o câmpie
Unde vântul duce-n gând o păpădie.

Georg Scherg - Păpădia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt flori de tot felul – cine nu ştie?
Şi oameni diferiţi, iară şi iară,
cei prefăcuţi, cu orice te îmbie,
există moralişti şi pierde-vară.
Le recunoşti după miros şi formă,
iar pe făţarnici după nasul gros.
Unii se-abat prin izuri de la normă,
mizează pe extazul prin miros.
Dar floarea asta minunată: cer,
soare, pământ şi lună, stea eternă,
e una totul, un rotund mister
fără sfârşit, o magică lanternă.
Cu cât e chipul nopţii mai întunecat,
cu-atât mai clar şi mai adânc sporeşte:
totul pluteşte dar stă nemişcat.
Doar vântul licăreşte şi sclipeşte.
Doar ţelul lui e pus în adieri,
doar el în risipire se-mplineşte,
poznaşul lumii, însă nicăieri
nici o sămânţă nu şi-o iroseşte.

George Călinescu - Păpădia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Visez că soarele-i o păpădie
A cărei floare-ascunsă neîntrerupt
Aruncă peste-acoperișul rupt
Al cerului, în aerul ce-adie.
Imense fulgurațiuni de fire
C-o-ncetineală leneșă, spectrală,
C-o liniște de pauză corală
De-o insonoritate peste fire.
Ninsoare e, invazie de fluturi?
După incalculabile gestații
Impetuoase flori răsar din luturi.
Păduri de spume, albe vegetații
Sau, Moarte, tu, cortina-ți albă fluturi?
În somnul meu sunt multe generații.

Eugen Jebeleanu - Cartoful în Nori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Să ai mereu tot mai puțin
e lucrul cel mai bun.
Tot mai puține zile și
tot mai puțin tutun.
Să nu fii întristat deloc
și să te simți ușor
să ai o păpădie doar
și tu să fii un nor.
Și să privești mai sus decât
un domnitor semeț
și-n jos cu milă să privești
zâmbind: « Sărmane vieți! ».
Să nu gândești, să nu mai spui
nici « au », nici « vai », nici « of »
și dintre norii mari s-alegi
un nor mic de cartof.

Lucian Blaga - Odă Simplissimei Flori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Păpădie, ecumenică floare,
după a ta aurie ardoare
– pe nescrisele file –
anul își hotărăște fericitele zile.
De-un pean te-nvrednicești,
tu, neluată în seamă, floare de rând.
Sămânță să faci pe pământ
e tot ce dorești. Alt gând nu porți.
Dar înflorești și asfințești
alcătuind o aureolă de sfânt.

Tudor Arghezi - O Lăcustă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi-a umblat în păpădie
O goangă cu pălărie
Și cămașă stacojie.
Avea fuste și manta
Tăiate din catifea
Și pieptar cu solzi de țiplă,
Căptușit c-un fel de sticlă.
Domnișoarei cu trei rochii-i
Lăcrimau rubine ochii
Să te-ntreb pe Dumneata,
Cum veniși în iarba mea.
Și de unde, Domnișoară
De cristal și scorțișoară?.
După până ce te-a scris,
Vii și tu din somn și vis.
Căci vopseli asemeni nu-s
Decât colo tocmai sus,
Unde sunt într-adevăr
Pensule de-a fir-a-par
Și zugravii de o șchioapă,
Meșteri scriitori cu apă,
Ce te-a supărat? Țânțarul,
Păpurișul, nenufărul?.
Aș fi vrut să stea s-o prind,
A venit moca sărind
Și-a plecat sărind într-alte
Buruieni și mai înalte.
Și-aș fi vrut să stea întâi
Pe un vârf și s-o mingii.
Mi-a lăsat atâta mic :
Bumbii goi, de păpădie.