pamantul – Versuri.pro

Zaharia Stancu - Țineam În Mâini Pământul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Țineam în mâini pământul, pământul,
Tu-mi spuneai: iarba, a-ncolțit iarba.
Țineam în mâini norii, toți norii,
Tu-mi spuneai: a-nserat, înnoptează.
Țineam în mâini cerul, tot cerul,
Tu-mi spuneai: a-nnoptat, e târziu.
Aduceam soarele, soarele.
Tu-mi spuneai: e târziu, prea târziu.

Pablo Neruda - Pământul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pământul verde s-a dăruit
aramei, aurului, secerișului,
frunzelor și grânelor.
Dar când se ridică toamna
cu steagul larg desfășurat,
te văd numai pe tine
și părul tău în spice.

Văd monumentele vechi
de piatră roasă,
dar dacă ating cicatricea de piatră,
corpul tău îmi răspunde
și degetele mele te recunosc
deodată, tremurând,
fierbinte și dulce.

Trec printre eroii
decorați de curând
de pământ și de colb…
În spatele lor, tăcută,
cu pașii tăi mici,
ești sau nu ești tu?

Ieri
când au smuls din rădăcină
bătrânul arbore pitic,
te-am văzut răsărind
și privindu-mă
dintre rădăcinile torturate
și însetoșate….

Iar când plutește visul,
pentru a mă lăsa pradă
propriei mele tăceri,
vine
un mare vânt alb
care-mi dărâmă visul
și cad din el frunze,
cad ca niște cuțite,
peste mine,
însângerându-mă….

Și fiecare rană
are forma buzelor tale!

Omar Khayyam - Ființa și Neantul, Pământul, Nesfârșirea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ființa și Neantul, Pământul, Nesfârșirea / Cu logica și metrul, și chiar și fără ele ... →

Lucian Blaga - Pământul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pământul.
Pe spate ne-am întins în iarbă: tu și eu.
Văzduh topit ca ceara-n arșița de soare
curgea de-a lungul peste miriști ca un râu.
Tăcere apăsătoare stăpânea pământul
și-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund.
N-avea să-mi spună
nimic pământul? Tot pământul acesta
eindurător de larg și-ucigător de mut,
nimic?.
Ca să-l aud mai bine mi-am lipit
de glii urechea – îndoielnic și supus –
și pe sub glii ți-am auzit
a inimii bătaie zgomotoasă.
Pământul răspundea.

Foc Incrucisat (Ovidiu Gociu, Endre Nagy) - Pământul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

REFREN:
Nu mai e la fel, așa cum Dumnezeu l-a creat
Pământul s-a stricat
Nu mai e la fel, e distrus în păcat
Dumnezeu nu-i vinovat.

STROFA 1:
Îl privește din cer, se uită țintă la el
Pământul nu mai e la fel
Oamenii nu mai ascultă de El
Are lacrimi în ochi, vrea să-i salveze pe toți
Dar ce păcat că sunt morți
Căci din păcat nu poți să-i scoți
De la crimă la hoție, de la droguri la curvie
De la ură la mândrie, răzvrătire și vrăjitorie
Omenirea e foarte departe de Dumnezeu
Dar vine ziua când va zice „aoleu!”
Căci peste tot sunt războaie civile, atentate și crime
Copii ce mor de foame iar spitalele sunt pline
Ura rasială e din ce în ce mai mare
Oare ce va fi în continuare?
E un semn de întrebare pentru fiecare
Dar se pare că păcatul ia amploare
Iar Pământul e distrus din ce în ce mai tare
Așa că te întrebi Dumnezeu ce vină are?

REFREN:
Nu mai e la fel, așa cum Dumnezeu l-a creat
Pământul s-a stricat
Nu mai e la fel, e distrus în păcat
Dumnezeu nu-i vinovat.

STROFA 2:
Printr-un singur păcat nelegiuirea-n lume a intrat
Eva și Adam când din fructul interzis au mâncat
S-au întinat, de Dumnezeu n-au ascultat
De atunci pământul nostru este blestemat
Omul trebuia să fie nemuritor
Veșnic tânăr, sănătos ca apa de izvor
Să muncească puțin, să trăiască din plin
Să se bucure de o viață bună lipsită de chin
Dar acum Pământul e degradat, e depravat, e întinat de păcat
Oamenii culeg roadele propriului lor păcat
(Căci) Nu L-au căutat pe Dumnezeu cu sinceritate
De aici li se trag oamenilor toate:
Vorbele murdare, gânduri imorale
Talhării și jafuri, atentate criminale
Și te întrebi „de ce nu intervine Dumnezeu”?
E fiindcă lumii nu-i mai pasă de El.

REFREN:
Nu mai e la fel, așa cum Dumnezeu l-a creat
Pământul s-a stricat
Nu mai e la fel, e distrus în păcat
Dumnezeu nu-i vinovat.

Nicolae Labiș - Pământul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pământul.
Îndrăgit ca o mireasă, dușmănos ca o sudalmă,
Chica vântul ți-a-ncâlcit-o, veacuri-veacuri, monoton,
Tu, pământ al țării noastre, pătimaș cuprins în palmă,
Încălzit cu buze aspre de tot neamul lui Ion.
Pe sălbatica ta față cu lungi riduri brune, parcă
O vrăjmașă-ntruchipare coborând din basm punea
Greu blestem, ursind făptura-ți să nu poată să întoarcă
Dragostea pe care omul necăjit ți-o închina.
Dunărenele întinderi, cu fântâni țipând a sete,
Adunau ursuz sămânța și iubirea de țăran,
Alungând din sate-n sate suflete nemângâiete
Și ciulini de-a dura-n zarea veștedului bărăgan.
Cunoscutu-le-am aievea păstorind un ied și-o iadă
Cu merinde-nchipuită în desaga de la șold.
Rupte-s blestemele astăzi și-i cu noi pământul darnic
Și de-aceea-i mângâi țărna, prins de-un aprig, viu imbold.
De aceea mi se strânge inima când văd pe-alocuri
Închircite păpușoaie, grâu-n spic purtând tăciuni.
Cum să-ngăduim neghina, nepăsarea, neștiința,
Când pământul însuși cere mult visatele-i minuni?.
Cavalcade de tractoare galopeze peste câmpuri,
Înfioare-se pământul răscolit adânc de plug!
Straturi negre, nevăzute de a soarelui privire
Să-și răstoarne sub brăzdare chezășia de belșug.
De pe-acum mă-mbată-aroma caldă-a grânelor de mâine,
Și al turmelor de mâine miros bun de lapte cald.
Știu, călări pe cai, cu suliți lungi, de-ar mai trăi plăieșii,
Nu s-ar mai vedea din creasta păpușoiului înalt.
Pe întinderi dunărene, mări de galbenă lumină
Vom privi, cu legănate valuri mari de aur copt.
De pe-acum văd strașnic praznic cu hulubii de făină
Pe colacii după datini împletindu-se în opt!

Ana Saracut - E Plin de Miraje Pământul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

E plin de miraje pământul,
De patimi ce-atrag în noroi;
Muşcăm din păcat tot mai lacom,
/:Şi tot mai flămânzi şi mai goi. :/

Cor: /:Tu nu ştii că, sus pe Golgota,
Cu pieptul de-o lance străpuns,
Sub norii ce-ntunecă bolta
Ne-aşteaptă, cu lacrimi, Isus!. :/

În ritm de stridente orchestre,
Perechile lumii petrec;
Crezând ca-s mai tari decât moartea.
/:Spre braţelele morţii se-ntrec. :/

Tu, rege al vremurilor noastre..
Tu, om, ce străbaţi prin stihii..
Tu ştii să te-nalţi printre astre.
/:Dar taina supremă n-o ştii!.. :/

Adrian Păunescu - Pământul Deocamdată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Timpul vieții ne-i scurt
Hai să-l facem curat
Trăiesc unii din furt,
Alții doar din ce-au dat,
Sunt săraci și bogați,
Lovesc lașii pe bravi:
Voi, ce-n lună zburați
Pân’ la cer vă urcați
Pe spinări de noi sclavi.
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.
Voi ce-n lună zburați
Cu-ale noastre izbânzi
Nu uitați c-aveți frați
Pe planeta flămânzi.
Pâinea lor o mâncați
Printre stele zburând,
Voi degeaba zburați
Când cei subdezvoltați
Se târăsc pe pământ.
Pe pământ..
Lumea-i plină de răni
Și de doctori docenți
Și de măști și de vămi
Și de mari inocenți:
Fiindcă nașteți copii
Apărați-i luptând,
Doborâți monștrii vii
Ce de-un veac de vecii
dolii pun pe pământ.
Pe pământ..
Între cei care trag
Și acei ce sunt trași
Nu e loc de vreun steag,
E o groapă de pași.
Între ei sunt sudați
Cu un strâmb ideal,
Cum sunt bine legați
Condamnatul de lat
Și biciușca de cal.
Pe pământ..
Fii ai muncii aveți
Nădușala pe piept
Cum stă nurca de preț
Pe-al madamelor piept.
Unii iau, alții fac,
Unii dorm, alții sunt,
Între înger și drac
Trage omul sărac,
Înhămat la pământ.
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și ruina și cetate
Genii mari și frunți tembele,
Vânt ce stă și vânt ce bate
Și martiri dar și lichele,
Nedreptate și dreptate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.