Timpul vieții ne-i scurt
Hai să-l facem curat
Trăiesc unii din furt,
Alții doar din ce-au dat,
Sunt săraci și bogați,
Lovesc lașii pe bravi:
Voi, ce-n lună zburați
Pân’ la cer vă urcați
Pe spinări de noi sclavi.
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.
Voi ce-n lună zburați
Cu-ale noastre izbânzi
Nu uitați c-aveți frați
Pe planeta flămânzi.
Pâinea lor o mâncați
Printre stele zburând,
Voi degeaba zburați
Când cei subdezvoltați
Se târăsc pe pământ.
Pe pământ..
Lumea-i plină de răni
Și de doctori docenți
Și de măști și de vămi
Și de mari inocenți:
Fiindcă nașteți copii
Apărați-i luptând,
Doborâți monștrii vii
Ce de-un veac de vecii
dolii pun pe pământ.
Pe pământ..
Între cei care trag
Și acei ce sunt trași
Nu e loc de vreun steag,
E o groapă de pași.
Între ei sunt sudați
Cu un strâmb ideal,
Cum sunt bine legați
Condamnatul de lat
Și biciușca de cal.
Pe pământ..
Fii ai muncii aveți
Nădușala pe piept
Cum stă nurca de preț
Pe-al madamelor piept.
Unii iau, alții fac,
Unii dorm, alții sunt,
Între înger și drac
Trage omul sărac,
Înhămat la pământ.
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și ruina și cetate
Genii mari și frunți tembele,
Vânt ce stă și vânt ce bate
Și martiri dar și lichele,
Nedreptate și dreptate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.
Sensul versurilor
Piesa descrie inegalitățile și paradoxurile vieții pe pământ, unde coexistă bine și rău, libertate și închisoare. Atrage atenția asupra contrastului dintre cei care prosperă și cei care suferă, îndemnând la acțiune pentru a proteja și apăra generațiile viitoare.