E plin de miraje pământul,
De patimi ce-atrag în noroi;
Muşcăm din păcat tot mai lacom,
/:Şi tot mai flămânzi şi mai goi. :/
Cor: /:Tu nu ştii că, sus pe Golgota,
Cu pieptul de-o lance străpuns,
Sub norii ce-ntunecă bolta
Ne-aşteaptă, cu lacrimi, Isus!. :/
În ritm de stridente orchestre,
Perechile lumii petrec;
Crezând ca-s mai tari decât moartea.
/:Spre braţelele morţii se-ntrec. :/
Tu, rege al vremurilor noastre..
Tu, om, ce străbaţi prin stihii..
Tu ştii să te-nalţi printre astre.
/:Dar taina supremă n-o ştii!.. :/
Sensul versurilor
Piesa descrie ispitele lumești și căderea în păcat, contrastând cu sacrificiul lui Isus pe Golgota, care oferă mântuire. Ea îndeamnă la reflecție asupra valorilor spirituale și la recunoașterea nevoii de credință.