Dominic Stanca – Nimic
Nimic, niciun cuvântDin liniștea ta te întorcica un fir de iarbă spre sudși eu spre pământ.
Versuri corectate și adnotate
Nimic, niciun cuvântDin liniștea ta te întorcica un fir de iarbă spre sudși eu spre pământ.
Printre vârfuri de prun împletite de viermi,Peste vii scuturate,Porumbiști neculese,O jumătate de lunăȘi liniștea spartă de-un trenTrec maiestuoase, ridicole, ca douăDetronate de mult,De foarte de mult,ÎmpărăteseCare mai cred că sub ochiul lor mareImperiiTresarȘi se-nalță palate..Singurătate țesută din ierburi, și foi, și ciulini,Sateliți și stele amestecateÎn același cer uruitorRăsturnat peste pământ brutal,Aripi însemnate roșu-n vârfUnor îngeri … Citește mai mult
Dacă sărați pământul cu talpa, vine!Dacă-l calci, reîntoarce-te, călătorule!
Enigmatica față brunăA pământului.El vorbeșteLimba eternei amiezePe degete ale miezului nopții.Încolțește printre iernaticele proviziiAle aducerilor-amintePrintre spectaculoase mijiri de ziuă.Și asta numai deoareceAdăpostește în inimăUn soare dormind.
Noi.Noi suntem semințe și pământul e al nostru,știm cel mai bine locul și patima și rostul,știm cel mai bine legea și mersul înainte,suntem după nevoie și lacrimă și dinte.Nu cerem nimănui nimic, însă oricinedacă el vrea-l numim și prieten și vecine.Aici și pâinea, sarea, noi le avem la masă,căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.Nu … Citește mai mult
De ce nu sunt o floareSă-nmiresmez puținCuloare, să am candoare..Perpetuul să-mi am destin? De ce nu-s pom, n-am muzăSă dăruiesc inele,Să mă-nsor cu frunzaÎn cânt de turturele? De ce nu sunt ogorSă-mi recoltez perenul,Cu maci să mă-mbujor..Timp, să mi-l fac refrenul? De ce nu sunt văzduhSă fiu tot plin de triluri,Să-mi am zbor ușor de … Citește mai mult
Aur vegetal.Atâtea chipuri aurul mai are,Precum l-am adunat din câmp ades,Cel din tăria verilor cules,Din liniștea amiezelor solare.Acum lumina capătă-nțelesCu mult mai spornic, mai adânc, mai mareȘi fiecare boabă de sudoareZidită-n truda oricărui cules.Miraculosul gând învrednicit.Minunea din aceste-au zării,Cum alta-n lume mai frumoasă nu-i,Lingouri strălucind la temeliiDoar în tezaurele celor viiMereu sunt roadele pământului.
De ce nu sunt o floareSă-nmiresmez puținCuloare, s-am candoare..Perpetuu s-am destin?.De ce nu-s pom, n-am muzaSă dăruiesc inele,Să mă-nsor cu frunzaÎn cânt de turturele?.De ce nu sunt ogorSă-mi recoltez perenul,Cu maci să mă-mbujor..Timp să mi-l fac refrenul?.De ce nu sunt văzduhSă fiu tot plin de triluri,S-am zbor uşor, de duh,Să n-am vămi în exiluri?.De ce … Citește mai mult
Că de câteva secole cerul ar coborî pe pământtot mai iutenu puteai crede. Acum când îmi e cu neputințăsă ți-o spun prin viu grai îți dezvălui căn-a coborât niciodatăpentru că cerul nu e un bumerangaruncat ca să-l vezi revenind.Dacă l-am creat nu se lasă revăzut,privat de însușirea existenței.Dar dacă nu e așa poate să se … Citește mai mult
Cam și cum ruinele ar puteafi vesele,ca și cum planetaar tânji după-un gol de planetă,ca și cum am citi în ziar:„Cedez boabă de rouă din potirul de maccotra unei urmede cianură din sărutul fatal.”Ca și cum poezia aceastascrisă ar fi pe cenușa dezmățului,epilog nunții androizilor cândpoetului i s-a terminatcota de tropi hărăzițipentru veacul în curs,când … Citește mai mult