Câmpii de străbuni cu spice de lacrimi
Muncite cu sârg, cu sudoare de avut
E ogorul întins, războit printre patimi..
De zeci generații l-au vrut.. l-au pierdut.
E brunul mustos apărut după ploi
Ce naște din boabe cotiledoane,
Sau griul uscat și crăpat de nevoi..
E sursa de pâine-a hrăni milioane.
Privim frumusețea de galben și verde
Întinsă.. din talpa de șină de tren;
Visăm peisajul, vederea se pierde
În gândul din cântul de linii-n refren.
Se pare că totu-i așa de când timpul..
Nici gând nu ne poartă la bietul țăran
Ce calcul de muncă-i la el anotimpul;
Pământu-i e viața și sursa de ban!.
E-o lume nedreaptă de false valori
Ce pune-n pământ câte-un suflet de om,
Ce rostu-i e munca.. ca tu să nu mori..
Purtător el pe brațe de poame de pom.
Îl vezi în comună sfrijit, coasa-n spate;
Muncește să lase avut la odor.
Pământu-i la el pentru morți și bucate..
Zi-noapte-i la arat, semănat, recoltat,
E ogor..
Sensul versurilor
Piesa descrie viața grea a țăranilor și legătura lor profundă cu pământul. Evidențiază importanța muncii agricole și sacrificiile făcute pentru a asigura hrana, într-o lume adesea nedreaptă.