origine – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Creatură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Inițial, înainte de zero, nu exist, pentru că nu mă știu, nu eram.
N-aveam parte de-a fi în vreun fel, vreun obiect prevăzut în program.
Existam doar probabil un simț pentru nou de-o săgetătoare dorință
fără nicio legătură pragmatică cu vreun biologic experiment, cu pretenții de știință.
Poate-am fost chiar o simplă neprevăzută aleatorie-ntâmplare
a unei ciocniri chimiotactice sau o gafă, o inocentă eroare,
o aventură fără pretenții de viitor, doar o săgeată de sclipire fugară
și mai grav, o violență penală, o însușire de proprietate de trup de-o manieră vulgară.
Mai curând aș fi vrut să fi fost parte dintr-un imens extaz de plăcere
de minți înlănțuite în străpungeri de corpuri profund neuronale, lipicioase de miere,
nu doar un incident „*-appeal” de cutumă sau un accident cotidian,
ci-un produs dintr-un lanț nesfârșit dintr-un cerc vicios, imperfect, al Universului meridian.
Tot în neștiință totală, pe-un patern de substrat dintr-al modelului divin,
doi genomi se replică din îngemănarea de trupuri. Se-nmulțesc mașinal în rotirea indusă de „spin”
și ca-n mixer într-o efervescență de spumă vitală de mură denumită prozaic gastrulă,
infinitezimal se divide apoi programatic printr-un tipar de mister, într-o incipientă făptură.
Mă prefigurez în diform de imens cerebral prelungit cu coloană și coadă,
cocârjat cu bărbia într-un stern imaginar impuber, fără a avea niciun s*x drept podoabă.
Prelungiri îmi apar salamandrice de palmiped, ca să pot să înot amniotic!
Semăn mult cu orice și oricine, cu un pește sau c-un ferice mamifer, mai exotic.
Vreau să mișc să se știe că voi fi fără seamăn chiar din semeni, o prezență inuită.
Nu importă începând de acum de-s creație, da sau nu, nedorită!
Eu decid, inefabil de voi fi un Adam sau o eternă de Evă
prin program neștiut, bănuit dar prescris de divin cu stiloul cu sevă.
Purtător de mesaj înspre-o lume la fel cu amăgiri de clonări
sunt identic și unic și m-aseamăn perfect -fără a fi- cu cei doi autori!
N-am nimic dintr-un lung apanaj de simțiri doar intuitiv dezvoltate
dar sunt singurul ce am gând, pot vorbi și pot face din rău binele peste poate;
Să ofer, să trăiesc și să mor în himericul vis, răspândind pentru toți din belșug,
Dintr-a mea, UMANITATE!!!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Râvnită Genealogie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi caut rădăcini, tulpină nu-mi pot crește,
sau mugurele-mi caut de este pe vreo creangă
de-un arbore.. de-un Planck de punct îmi caut veste
și partitură de-am și, mi-a fost scrisă-ntreagă.
Mă resetez cumul dintre transmițători
din gene ce-mi cunosc, ce le-am avut aproape
-din ce-am din tată, mamă, bunici, predecesori-
pe caractere, nume.. să-mi fac integritate.
Sar de pe-un ram pe altul, ca într-un labirint;
căci sunt și Sârbu, Cucu, nu doar un Rădulescu,
sunt Carețaș, Mândaru, sunt eu ce-i reprezint..
Și-un Relicovschi a fost, antecedent pedestru.
La rându-mi amalgam de fruct mi-l fac cu Vlas
și mă îmbin fluid din Baciu, Lemian,
prin ea o Constantin, ce-mi fură suflet, glas..
Nu știu cine mai sunt, ce vânt m-aduce.. Dan!.
Stau singur fără cuib, că n-am acces pe ramuri,
mă uit în jur stingher, căci nimeni nu mă cheamă..
Nici vârstele nu-mi știu, inelele din neamuri,
cât încă pot să sui și trunchi nu se destramă.
Nu știu unde să urc, pe ce încrengătură
mi-aș vrea să mă sădesc, să fiu eu singur, pom;
neștiuți să am frați, să reîncep aventură..
Sunt strigăt și, răspuns aștept.. ca orice om!

Dibo - Să Nu-Ți Lipsească Ție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Știu exact de unde vin, din care bloc și din ce stradă,
Știu unde-i casa mea și cine mă iubește,
Cât de tare îmi doresc să nu-mi lipsească niciodată tot ce uneori atât de mult îmi lipsește,
Gândindu-mă că viața trece și n-am realizat nimic,
Dar nu arăt când mă doare,
Într-o lume mare

Gabriela Melinescu - Încă E Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Încă e noapte și mă gândesc în întuneric
la prima zi a lumii.
La început a fost lumina
și lumina era întuneric.
Căldura era frig
și frigul absolut era căldură.
Întunericul deveni solid
captiv în forme bizare.
Acești doi ochi crescuți în cap
simt ce simte Pământul
când peste el crește verdeața.
Întuneric de lumină sunt
și pe colinele cărnii mele
răsare dimineața.

Sisu & Puya - Ii Ca Acasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Visez la gramezi de bani
Și seri în cazinou.
Visez la femei marfă,
Dar stau într-un getou.
Ăsta e cartierul meu
Și contează cel mai mult.
Mulți spun că e iadul pe pământ
Dar nici măcar nu-i ascult!
Aici toți mă ascultă
Și știu ce pot sau nu să fac.
Fiecare în jocul ăsta e și înger, e și drac!
Fără garfe de băiat bogat,
Fără sclavie de sărac,
Nu suport să le fac altora pe plac!
Știu ce sunt și nu trebuie să dovedesc nimic!
Tovarășii mă acceptă așa cum sunt!
Nu mă complic,
Fiindcă sunt la mine acasă!
Cartierul meu,
Și toți știu că nu-s nici fraier, nici șmeu.
Stau în centrul periferiei,
Sunt băiețaș!
Și poate de-aia lumea mă ia ca borfaș!
Am fost în multe locuri
Dar mi-a fost și dor de casă.
Nu e cel mai marfă loc, dar nicăieri nu-i ca acasă!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Când mă duc într-un loc străin,
Și văd și văd o față cunoscută,
Mă simt mai bine
Chiar dacă situația e urâtă!
Amintește-ți de unde ai plecat
Altfel nimeni nu te va prețui cu adevărat!
Nu contează dacă tovarășii tăi au clasă!
Ei sunt aici și-ți spun mereu: „BINE AI VENIT ACASĂ!”
Orice se va întâmpla voi fi alături de-ai mei!
Buni sau răi nu contează,
Poți să scrii ce vrei… despre ei!
Îmi iubesc cartierul,
Respect băiețașii dar
Și la tot cartierul!
Oricum nu e totul așa frumos,
În umbra unui băiat bengos
Se ascunde un băiat gelos!
Se spune că banii aduc puterea…
Puterea face dușmani!
Oricât ar dura viața asta
E o goană după bani.
Problemele sunt mai ușoare
Parcă nu-mi pasă
Și asta doar pentru că sunt la mine acasă!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Nimeni nu respectă banii
Ca noi, vagabonzii,
Chiar dacă în cartier mai mult iau hoții!
Însă la unii vin ușor pe tavă
Băiețașii fac fraierii să tacă!
Știu ce poate să facă…
Sticla asta de alcool m-a moleșit de tot,
Marca s-a transformat în vină fiecare bloc.
Dar mă trezesc!
Îmi văd tovarășii râzând
Și parcă acum e cel mai marfă loc de pe pământ!
Precum o țigare stinsă trăim viața bine
La final Dumnezeu judecă cel mai bine!
Fiecare lucru rău,
E bunătate
Și un borfaș poate să-ți fie la fel ca un frate!
Nu-i ridic în slăvi la ceruri, dar să mă asculți!
Știu că eu le zic mai mult pe față decât mulți!
Tovarășii nu se aleg…
După vârstă, bani sau clasă
Ei fac cartierul în care stai să fie casă!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!

Sisu & Puya - Înapoi în Cartier

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De câte ori încerc să scap, tot acolo trag
E ca un drog nu știu ce să fac, cum să fac
Sunt de cartier, se vede asta clar
Felul în care vorbesc, mulți nu reușesc
Să înțeleagă ce se întâmplă în stradă
Sunt multe lucruri pe care nu poate să le priceapă
Cum azi umbli pe jos, și mâine în ochios
Cum dai toți bani din buzunar, pe un lanț frumos
Cum pi**ele te plac, când le vorbești urât
Și lumea îți vorbește cu respect când îi f*ți în gât
De ce bei la colț când ai bani de club?
E atâta nesiguranță în viața în care o duc
E sigur ceva care ne face așa
Oricât aș încerca nu mă pot schimba
În orice anturaj rămân la fel
Însă viața mă întoarce înapoi în cartier.
Refren (x2) :
Avem străzile în sânge, știi
Și cu greu ne putem despărți
Fiindcă nu știm să trăim altfel
Orice am face, ne întoarcem înapoi în cartier.
II:
Putem să mâncăm la un restaurant select
Să vorbim de afaceri indiferent
Putem să mergem la un cocktail cu oameni importanți
Putem face ce vreți, nu o să mă schimbați
Modul meu de-a fi, felul de a gândi
Dorința constantă de-a face bani, de-a reuși
Putem vorbi diplomat, frumos să ne zâmbim
Însă din ochi voștri voi citi, ‘Astea nu țin’
O dăm cum vreți, însă fiți atenți
Noi suntem altă specie decât voi sunteți
Respectul sau cum sunteți îmbrăcați
Nu mă oprește să vă iau la p**a când o să încercați
E Amprenta locului de unde vin
E crucea pe care cel de sus mi-a dat să o țin
Oriunde aș pleca știi că va fi la fel
Ca și cum aș veni înapoi în cartier.
Refren (x2) :
Avem străzile în sânge, știi
Și cu greu ne putem despărți
Fiindcă nu știm să trăim altfel
Orice am face, ne întoarcem înapoi în cartier.
III:
Sunt mulți ca mine ca tine, același gen
Români, țigani de peste tot din cartier
București, Salajan, Cluj, Manastur
Suntem o mare familie asta ți-o jur
Poate e dur, poate credeți că sunt nebun
Poate că stilul ăsta de viață nu e ăla bun
Dar nu eu l-am ales, el ma ales pe mine
Și acum știu bine, doar asta îmi curge în vine
Munca, acasă și de acolo iar la muncă
Fără beții sau tarfe care bine ca să te f*ta
Distracție organizată o dată pe an
Cu disperare strângi mereu ban peste ban
Am impresia că voi sunteți nebuni
Viața trece de zici că au trecut câteva luni
Altă viață nu cunosc și nu o vreau altfel
Oricât aș încerca, revin înapoi în cartier.
Refren (x4) :
Avem străzile în sânge, știi
Și cu greu ne putem despărți
Fiindcă nu știm să trăim altfel
Orice am face, ne întoarcem înapoi în cartier

Stephen Crane - Origine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Odată am văzut munții furioși,
Și se aflau în fața luptei.
Împotriva lor era un om mic;
Nu era mai mare decât degetul meu.
Am râs și am vorbit cu unul lângă mine,
„Va birui?”
„Cu siguranță”, a răspuns celălalt;
„Bunicii lui l-au bătut de multe ori.”
Apoi am văzut multă virtute în bunicii mei;
Cel puțin pentru micuțul
Care se opunea munților.

Marius Dragomir - Vitrégă Copilărie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vitrégă copilărie,
Cum mi-a fost sortită mie,
Deznădejde și rușine,
Alții n-or mai fi ca mine!
Deznădejde și rușine,
Alții n-or mai fi ca mine!
Taică-meu, iertat să fie,
Am aprins ochi arzători,
Maica nu i-a fost soție,
Eu am fost copil din flori.
Maica nu i-a fost soție,
Eu am fost copil din flori.
Din părinți ce n-au fost soți,
Din iubire cu păcat,
Zic din buni străbuni ca toți,
Că-i copilul blestemat!
Zic din buni străbuni ca toți,
Că-i copilul blestemat!
Frate vitreg, frații-mi spun
Și azi tot așa mă cheamă,
După tată-s frate bun,
Dar nu-s frate după mamă!
După tată-s frate bun,
Dar nu-s frate după mamă!
Moștenind pământul, vatra
Și zicând că pe dreptate,
Ei au totul de la tata,
Eu am numai ochii tatei.
Ei au totul de la tata,
Eu am numai ochii tatei.
Taică, tu, cu ochi de flăcări,
Flacăra iertată-ți fie,
Maica zâmbitoare-n lacrimi,
Maică ce n-ai fost soție,
Maica zâmbitoare-n lacrimi,
Maică ce n-ai fost soție,
N-or mai spune temător
Alți părinți, copii din flori,
N-ar mai ști cuvântul greu:
Dragoste, păcatul meu.
N-ar mai ști cuvântul greu:
Dragoste, păcatul meu.

Marius Zgâianu - Eu Sunt Petre Din Suceava

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ia vă spun și nu degeaba
Eu sunt Petre din Suceava,
Țineți minte, nu uitați
Cum să mă strigați!

Refren: Hai dor și iar dor,
Lumea-mi zice Petrișor,
Hai dor, hai doruț
Unii-mi zic Petruț!
Hai dor, hai la mine
Că și Petrea îmi zic unii,
Hai dor, că nu strică
Ziceți-mi Petrică!

Strofa: Eu sunt Petrea, toți să știți
Și ca mine nu-s prea mulți!.

Când eram tânăr ficior
Mama-mi zice Petrișor
Și fetele de drăguț
Mă strigau Petruț!

Strofa: Petrea îi nume de sfânt
Și nu-s prea mulți pe pământ!.

Mă cunosc mândrele-n sat
Petrișor, fălos bărbat,
Da’ o mândră tinerică
Mă strigă Petrică!

Strofa: Unde-s eu îi sărbătoare
Și cânt pentru fiecare!.

Lumea tot așa mă știe,
Petrea, om de omenie,
Și ca mine om mai rar
Neam de gospodar.

Strofa: Ia vă spun și nu degeaba
Eu sunt Petre din Suceava,
Ca mine nu-ți mai vede’
Numa’ rar pe-aici cole’
Îți găsi de sama me’!

Moulavi - În Fiece Noapte Spun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În fiece noapte spun și-n fiece zi gândesc:
de ce nu-s atent la stările inimii?
De unde-oi fi venit? De ce-am venit pe lume?
Și-ncotro merg? Patria adevărată, la urmă, mi-o vei arăta?
Mereu rămân pe gânduri: de ce am fost creat?
Care-o fi fost dorința Lui când m-a creat?
Știu! Sufletul îmi vine din lumea de sus,
așa că mă gândesc s-o șterg într-acolo.
La tavernă, la taverna Regelui duceți-mă
să-mi prăpădesc acolo somnolența ce-mi vine de-aici!
Pasăre a celestei grădini, nu-s de pe pământul
în care două, trei zile, mi-am făcut din trup o închisoare.
Frumoasă zi! aceea când spre ușa Prietenului voi zbura,
bătând din aripi cu speranța să-l întâlnesc.
Cine e în urechea mea, ascultându-mi chemarea?
Cine îmi seamănă cuvintele în gură?
Cine, fiind în ochiul meu, privește în locul ochiului meu?
Ce-i sufletul – spune! – a cărui aparență sunt?
Câtă vreme limpede nu ne vei arăta drum și loc de ședere,
liniște nu voi avea, nici clipă de răgaz.
Vinul uniunii, o, tu! varsă-l, ca să sparg,
ca un bețiv pus pe harță, ușa-nchisorii eterne.
Din mine însumi n-am venit aici ca să plec din mine:
fie ca acela care aici m-a adus
să mă conducă din nou în patria mea.
Să nu crezi cumva că despre mine-n versuri vorbesc:
treaz de-aş fi, n-aş şti un cuvânt să spun.