Visez la gramezi de bani
Și seri în cazinou.
Visez la femei marfă,
Dar stau într-un getou.
Ăsta e cartierul meu
Și contează cel mai mult.
Mulți spun că e iadul pe pământ
Dar nici măcar nu-i ascult!
Aici toți mă ascultă
Și știu ce pot sau nu să fac.
Fiecare în jocul ăsta e și înger, e și drac!
Fără garfe de băiat bogat,
Fără sclavie de sărac,
Nu suport să le fac altora pe plac!
Știu ce sunt și nu trebuie să dovedesc nimic!
Tovarășii mă acceptă așa cum sunt!
Nu mă complic,
Fiindcă sunt la mine acasă!
Cartierul meu,
Și toți știu că nu-s nici fraier, nici șmeu.
Stau în centrul periferiei,
Sunt băiețaș!
Și poate de-aia lumea mă ia ca borfaș!
Am fost în multe locuri
Dar mi-a fost și dor de casă.
Nu e cel mai marfă loc, dar nicăieri nu-i ca acasă!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Când mă duc într-un loc străin,
Și văd și văd o față cunoscută,
Mă simt mai bine
Chiar dacă situația e urâtă!
Amintește-ți de unde ai plecat
Altfel nimeni nu te va prețui cu adevărat!
Nu contează dacă tovarășii tăi au clasă!
Ei sunt aici și-ți spun mereu: „BINE AI VENIT ACASĂ!”
Orice se va întâmpla voi fi alături de-ai mei!
Buni sau răi nu contează,
Poți să scrii ce vrei… despre ei!
Îmi iubesc cartierul,
Respect băiețașii dar
Și la tot cartierul!
Oricum nu e totul așa frumos,
În umbra unui băiat bengos
Se ascunde un băiat gelos!
Se spune că banii aduc puterea…
Puterea face dușmani!
Oricât ar dura viața asta
E o goană după bani.
Problemele sunt mai ușoare
Parcă nu-mi pasă
Și asta doar pentru că sunt la mine acasă!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Nimeni nu respectă banii
Ca noi, vagabonzii,
Chiar dacă în cartier mai mult iau hoții!
Însă la unii vin ușor pe tavă
Băiețașii fac fraierii să tacă!
Știu ce poate să facă…
Sticla asta de alcool m-a moleșit de tot,
Marca s-a transformat în vină fiecare bloc.
Dar mă trezesc!
Îmi văd tovarășii râzând
Și parcă acum e cel mai marfă loc de pe pământ!
Precum o țigare stinsă trăim viața bine
La final Dumnezeu judecă cel mai bine!
Fiecare lucru rău,
E bunătate
Și un borfaș poate să-ți fie la fel ca un frate!
Nu-i ridic în slăvi la ceruri, dar să mă asculți!
Știu că eu le zic mai mult pe față decât mulți!
Tovarășii nu se aleg…
După vârstă, bani sau clasă
Ei fac cartierul în care stai să fie casă!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Să nu uiți de unde pleci
Că nu vei ști unde vrei să ajungi!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța originilor și a cartierului natal, chiar dacă acesta nu este perfect. Subliniază loialitatea față de prieteni și valorile formate în acest mediu, indiferent de greutățile vieții.