Inițial, înainte de zero, nu exist, pentru că nu mă știu, nu eram.
N-aveam parte de-a fi în vreun fel, vreun obiect prevăzut în program.
Existam doar probabil un simț pentru nou de-o săgetătoare dorință
fără nicio legătură pragmatică cu vreun biologic experiment, cu pretenții de știință.
Poate-am fost chiar o simplă neprevăzută aleatorie-ntâmplare
a unei ciocniri chimiotactice sau o gafă, o inocentă eroare,
o aventură fără pretenții de viitor, doar o săgeată de sclipire fugară
și mai grav, o violență penală, o însușire de proprietate de trup de-o manieră vulgară.
Mai curând aș fi vrut să fi fost parte dintr-un imens extaz de plăcere
de minți înlănțuite în străpungeri de corpuri profund neuronale, lipicioase de miere,
nu doar un incident „*-appeal” de cutumă sau un accident cotidian,
ci-un produs dintr-un lanț nesfârșit dintr-un cerc vicios, imperfect, al Universului meridian.
Tot în neștiință totală, pe-un patern de substrat dintr-al modelului divin,
doi genomi se replică din îngemănarea de trupuri. Se-nmulțesc mașinal în rotirea indusă de „spin”
și ca-n mixer într-o efervescență de spumă vitală de mură denumită prozaic gastrulă,
infinitezimal se divide apoi programatic printr-un tipar de mister, într-o incipientă făptură.
Mă prefigurez în diform de imens cerebral prelungit cu coloană și coadă,
cocârjat cu bărbia într-un stern imaginar impuber, fără a avea niciun s*x drept podoabă.
Prelungiri îmi apar salamandrice de palmiped, ca să pot să înot amniotic!
Semăn mult cu orice și oricine, cu un pește sau c-un ferice mamifer, mai exotic.
Vreau să mișc să se știe că voi fi fără seamăn chiar din semeni, o prezență inuită.
Nu importă începând de acum de-s creație, da sau nu, nedorită!
Eu decid, inefabil de voi fi un Adam sau o eternă de Evă
prin program neștiut, bănuit dar prescris de divin cu stiloul cu sevă.
Purtător de mesaj înspre-o lume la fel cu amăgiri de clonări
sunt identic și unic și m-aseamăn perfect -fără a fi- cu cei doi autori!
N-am nimic dintr-un lung apanaj de simțiri doar intuitiv dezvoltate
dar sunt singurul ce am gând, pot vorbi și pot face din rău binele peste poate;
Să ofer, să trăiesc și să mor în himericul vis, răspândind pentru toți din belșug,
Dintr-a mea, UMANITATE!!!
Sensul versurilor
Piesa explorează originea și formarea unei entități, de la stadiul pre-existențial la conștientizarea de sine și potențialul de a aduce umanitate. Vorbește despre lupta pentru identitate și scop într-o lume complexă.