oras – Versuri.pro

Franz Kafka - Rece și Apăsător

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Rece și grea e ziua de azi.
Norii sunt stâne de piatră.
Vântul e rouă biciuită.
Oamenii încremenesc.
Sub pași sună metale
Din pietrele de mină
Iar ochii privesc.
Spre lacuri albe, departe.
În vechiul orășel se înalță
Căsuțe luminate de Crăciun,
Geamurile lor colorate privesc
Spre piețe mici, viscolite.
Prin scuarul luminat de lună
Trece un om neauzit prin zăpadă,
Umbra lui mare e purtată
De vânt spre înalt, peste case.
Trec oameni pe poduri întunecate
Pe lângă sfinți
Cu palide luminițe.
Norii trec pe cerul cenușiu
Pe lângă biserici
Cu turnuri amurgind.
Cineva, sprijinit de balustrada zidită
Privește în apa înserării
Cu mâinile pe pietre străvechi.

Horia Brenciu - Paris

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mai ploua din senin,
Dar eu mai stau puțin,
Etern embouteillage,
La capăt de voiaj,
Orașul neschimbat,
În tonuri gri, blazat,
Iar mă uit la ceas, de ce?
E timp pentru orice.
Pe vechiul bulevard,
Pe care-ai traversat,
Tu, zâmbind prin viața mea,
„Ça va monsieur? „
„Oui, oui.. Ça va. „
Cu gestul meu reflex,
Îmi place să greșesc,
Culoarea din costum,
Și nota de parfum,
Cuminte mi-a rămas,
Doar urma pe obraz,
Souvenir, ce gura ta,
L-a desenat cândva.
Pe-o stradă din Paris,
Sens unic, interzis,
Pasul tău, incert și rar,
Dansează pe trotuar.

Rumi - Odată o Îndrăgostită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Odată o îndrăgostită și-a întrebat iubitul: ”Prietene,
Ai văzut atâtea lucruri în lume!
Care crezi că este cel mai frumos din toate orașele? ”
El a răspuns: ”Orașul în care locuiește iubita mea! ”

Dana feat Pio - Orașul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

I:
Orașul e pustiu și totu-mi pare fără sens
Dar poate n-am să mai găsesc doar umbra mea în geam
La radio ascult o piesă pe care o știu
Și poate nu e prea târziu din vis să mă trezesc.

Refren:
Fiecare loc e doar un loc în plus
Fiecare ceas trece fără să-l gust
La orice pas te simt
(N-am cum să te evit)
Fiecare vis e doar un început
Aud doar vocea ta și nu pot să te uit
Poate chiar acum
(La tine am s-ajung..)
Mai vreau încă un gând să-mi aducă doar o rază atât
Mai vreau o lumină, căci e noapte în lumea mea.

II:
Orașul e pustiu și plouă rece în jurul meu
Fără tine îmi este greu, degeaba mă ascund
Și fiecare gând mă poartă pe alt nor de fum
Mi-a mai rămas un dor nebun, la tine să ajung.

Refren:..

III:
Orașu-i pustiu
De tine nu știu
Și pare totul mult prea trist
Orașu-i pustiu
De tine nu știu
Și toate stelele s-au stins.

Daniel Iancu - În Orașul În Care Plouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În orașul-n care plouă
de trei ori pe săptămână
orășenii pe trotuare,
merg ținându-se de mână

În orașul-n care plouă
de trei ori pe săptămână
de sub vechile umbrele
ce suspină și se-ndoaie
umede de-atâta ploaie
orășenii pe trotuare par păpuși automate
date jos din galantare.

În orașul-n care plouă
de trei ori pe săptămână
nu răsună pe trotuare
decât pașii celor care merg,
ținându-se de mână,
numărând în gând cadența
picaturilor de ploaie
ce coboară din umbrele
din burlane și din cer..
cu puterea unui ser
dătător de viață lentă,
monotonă, inutilă și absentă..

În orașul-n care plouă
de trei ori pe săptămână
un bătrân și o bătrână,
două jucării stricate,
merg ținându-se de mână..

În orașul-n care plouă
de trei ori pe săptămână
de trei ori pe săptămână
de trei ooooori pe săptaaaamaaanaaaa

Daniel Iancu - Ploaie În Ploiești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bate vântu’ frunze cad,
zboară gându’ meu nomad.
De la facultate vin,
merg pe stradă și suspin.

Stropi de apă peste nas
mă lovesc la orice pas,
se deschid umbrele zeci,
antistropi de ploaie reci.
Căci, plouă ușor,
plânge un nor,
iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează.
La la la la la
Plouă ușor,
plânge un nor,
iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează
Plap plap plap plap.

Dame cu sacoșe pline
trec de zor pe lângă mine,
timp în care stropii mari
siroiesc pe ochelari
Stau o clipă, nu mai merg,
scot o sută ca să-i șterg
și-ncepu cu-alte noi figuri
slalom printre picături.
Căci plouă ușor,
plânge un nor, iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează.
La la la la la
Plouă ușor,
plânge un nor,
iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează
Plap plap plap plap.

Pe șosea ursuzele
merg autobuzele
le ignor mergând pe jos
prin orașul meu frumos.
Tot orașul s-a udat,
vreme bună de plimbat
macarale se rotesc,
iar eu ploaia o iubesc!
Căci, plouă ușor,
plânge un nor, iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează.
La la la la la
Plouă ușor,
plânge un nor,
iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează
Plap plap plap plap.

Ce-o mai face draga mea
mă gândesc numai la ea
și mă-ntreb sfios în gând:
și la ea o fi plouând?
Ploaie de duminică,
fugi, tristețe, pentru că
de la mine la Ploiești
nu-i departe când iubești.
Căci plouă ușor,
plânge un nor, iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează.
La la la la la
Plouă ușor,
plânge un nor,
iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează

Dj Basu - A Ce Se Întâmplă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Refren 1
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă
Refren 2
Să încep să lept cu fetele nu le îndrept cu mine nu se joacă
Fetele din altă țară lasă totul suntem robotul albă zi neagră zi
Din altă mară e amară am struguri cu plumburi tare e să fii fără tine cu mine
Refren 3
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă
Refren 4
Bună ziua nu striga până la urmă te aude moartea nu-i de bine fără tine
La fel de prost ai rămas ca miliartuardului fiindcă stau și beau
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă
A ce se întâmplă în orașul ăsta turtă că am bani de deschizătoare fără muncă

Dinu Flamand - Oraș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Strada în pantă duce spre clinici,
dacă îți ții respirația,
poți să auzi urletul câinilor pentru experiențe,
pentru progres medical.
Sunt ținuți la subsol și
primăvara îi atinge prin gratii.
Deschizi o fereastră spre stele de ceară
și intră miros de la fabrica de săpun;
ești mai rău? ești mai bun? nu vei ști prea curând.
Este cert, însă, lumea se spală.
Prea simplu ar fi de acum să învingă
în tine o sete trupească.
Trec fete pe stradă
și una din ele deschide cișmeaua
iar gâtul ei cald se întinde
sub sabia apei.

Snails - Oameni Grăbiți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oameni grăbiți
(versuri și muzica Snails).
Luminile aprind orașul mare, dar nu încap
Prin zgomote și fumul de motoare
Privirea mi-o împart cu ei
Oameni, oameni grăbiți
Oameni, oameni grăbiți.
Ai ochii mari, rotunzi de semafoare
Dar nu mă vezi, artere, vene, trotuare
Nu, nu visez
Oameni, oameni grăbiți
Oameni, oameni grăbiți.
Dar ne trezim aparte
Ne pierdem printre oameni
Orașul ne desparte iar
Pot să te duc departe
Doar să mă strigi pe nume
Îl vei citi pe trotuar.
Mă urmăresc priviri de manechine
Și nu-nțeleg
Sunt din fereastra ta sau din vitrine
Iar pe alături trec
Oameni, oameni grăbiți
Oameni, oameni grăbiți

Mircea Cărtărescu - Din Nou Singur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Soare cu dinți la intersecția din Doamna Ghica.
Ne-a înghețat la toți pielicica.
Trotuarul curat scânteiază ca mica.
Trec pe lângă farmacie, cofetărie și loto-prono.
Viața mea e pe stereo sau pe mono?
Fredonez în gând din Lennon și Yoko Ono.
Oh, soare, în tehnometalul din colț
Reversi miliardul tău ieftin de volți,
Oh, soare, soare galben printre nori dezinvolți!
Din nou singur
Din nou visând la..
Am acum o femeie și voi avea un copil
Și din nou singur.
Voi mai trăi o vreme, voi fi trist pentru mărunțișuri.
Noaptea, venind spre blocul meu, voi privi stelele
Și voi încărunți
Și nu voi înțelege mai mult ca acum.
Nu sunt diferit de alții, cum am crezut.
M-am înșelat.
Vor trece anii, corpul se va uza, vor apărea boli
Și oricât de fericit voi fi fost va veni un moment
Când voi spune: adio.
Adio tinerețe, adio viață, adio imagine, gust, miros, adio spațiu
Adio structuri, energii, adio timp
Șosele și magazine
Adio dragoste
Adio Cristina
Și visul va fi gata.
Din nou singur, gândindu-mă la..
Oh, soare, la Fortuna au cartoane cu ouă
abia se t
35ad
iraste 109
Și mi-au înghețat în mănuși lăbuțele amândouă.
Trec fermecat prin gangul bălai.
Viața mi-o amplific prin stația de tramvai
Și-o aud în blocurile de sub sky.
Părul mi-e rece ca apa-nghețată
Un balkanar trece ca o săgeată
Are țurțuri cafenii sub motor, sub prelată..
Mă văd în ușa de sticlă a farmaciei 111:
Sunt zgribulit, neras, cu fața suptă.
Sunt din nou singur.
(unde e ea?)
La fiecare bifurcație am ales.
M-am angajat pe o stradă neagră.
De-acum nu mai am ce alege.
E drumul final.
Am vrut să fiu un om bun și în parte am reușit
Dar nu mi-a ieșit să fiu un om înțelept
Și nu am priceput mare lucru.
Am văzut un film cu o locomotivă apropiindu-se
Și locomotiva a năvălit în sală.
Mi-a fost teamă că voi ajunge adolescent
Și am avut oroare de maturitate.
Acum mă plimb și visez..
De-acuma totul e hotărât.
E drumul final.
Cabine de telefon sunt trei și albastre.
Alături țiganca vinde zambile albastre.
La electrice în vitrină sunt albaluxuri albastre.
Și iar acasă. Nu am scrisori.
Liftul mă suie la 8, lângă nori.
Am cumpărat numai napolitane și flori.
Ce liniște e în apartament.
Și sunt dungi groase de soare pe bibliotecă, pe pick-up..
Îmi fac un ness într-o ceșcuță de Iena.
Sunt singur.
Mi-e somn.