Mai ploua din senin,
Dar eu mai stau puțin,
Etern embouteillage,
La capăt de voiaj,
Orașul neschimbat,
În tonuri gri, blazat,
Iar mă uit la ceas, de ce?
E timp pentru orice.
Pe vechiul bulevard,
Pe care-ai traversat,
Tu, zâmbind prin viața mea,
„Ça va monsieur? „
„Oui, oui.. Ça va. „
Cu gestul meu reflex,
Îmi place să greșesc,
Culoarea din costum,
Și nota de parfum,
Cuminte mi-a rămas,
Doar urma pe obraz,
Souvenir, ce gura ta,
L-a desenat cândva.
Pe-o stradă din Paris,
Sens unic, interzis,
Pasul tău, incert și rar,
Dansează pe trotuar.
Sensul versurilor
Piesa evocă o stare de nostalgie și melancolie într-un Paris ploios. Naratorul își amintește de o iubire trecută, marcată de momente simple și efemere, dar cu un impact profund asupra sa. Orașul devine un decor al amintirilor, iar fiecare stradă și parfum îi reamintesc de persoana iubită.