Oameni grăbiți
(versuri și muzica Snails).
Luminile aprind orașul mare, dar nu încap
Prin zgomote și fumul de motoare
Privirea mi-o împart cu ei
Oameni, oameni grăbiți
Oameni, oameni grăbiți.
Ai ochii mari, rotunzi de semafoare
Dar nu mă vezi, artere, vene, trotuare
Nu, nu visez
Oameni, oameni grăbiți
Oameni, oameni grăbiți.
Dar ne trezim aparte
Ne pierdem printre oameni
Orașul ne desparte iar
Pot să te duc departe
Doar să mă strigi pe nume
Îl vei citi pe trotuar.
Mă urmăresc priviri de manechine
Și nu-nțeleg
Sunt din fereastra ta sau din vitrine
Iar pe alături trec
Oameni, oameni grăbiți
Oameni, oameni grăbiți
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de alienare și pierdere într-un oraș aglomerat, unde oamenii sunt prea grăbiți pentru a observa conexiunile umane. Vorbește despre deconectarea dintre indivizi și dorința de a evada din această realitate.