Bate vântu’ frunze cad,
zboară gându’ meu nomad.
De la facultate vin,
merg pe stradă și suspin.
Stropi de apă peste nas
mă lovesc la orice pas,
se deschid umbrele zeci,
antistropi de ploaie reci.
Căci, plouă ușor,
plânge un nor,
iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează.
La la la la la
Plouă ușor,
plânge un nor,
iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează
Plap plap plap plap.
Dame cu sacoșe pline
trec de zor pe lângă mine,
timp în care stropii mari
siroiesc pe ochelari
Stau o clipă, nu mai merg,
scot o sută ca să-i șterg
și-ncepu cu-alte noi figuri
slalom printre picături.
Căci plouă ușor,
plânge un nor, iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează.
La la la la la
Plouă ușor,
plânge un nor,
iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează
Plap plap plap plap.
Pe șosea ursuzele
merg autobuzele
le ignor mergând pe jos
prin orașul meu frumos.
Tot orașul s-a udat,
vreme bună de plimbat
macarale se rotesc,
iar eu ploaia o iubesc!
Căci, plouă ușor,
plânge un nor, iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează.
La la la la la
Plouă ușor,
plânge un nor,
iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează
Plap plap plap plap.
Ce-o mai face draga mea
mă gândesc numai la ea
și mă-ntreb sfios în gând:
și la ea o fi plouând?
Ploaie de duminică,
fugi, tristețe, pentru că
de la mine la Ploiești
nu-i departe când iubești.
Căci plouă ușor,
plânge un nor, iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează.
La la la la la
Plouă ușor,
plânge un nor,
iar eu sunt visător
la ploaia care valsează
și-un cântec fredonează
Sensul versurilor
Piesa descrie o plimbare printr-un oraș ploios, Ploiești, unde naratorul, cu o stare visătoare, își amintește de persoana iubită. Ploaia devine un fundal romantic și nostalgic pentru gândurile sale.