omul

Friedrich Holderlin – Omul

de

Abia au răsărit din ape, o, pământule,Tinerii munți și piscuri plăcut mirositoare,Plăcut respirând, veșnic verzile crânguri,Depline, în sălbăticia oceanului cenușiu.Primele insule grațioase; și plin de bucurieOchiul zeului soare privea nou-veniții,Plantele, eternă tinerețe,Zâmbitorii copii, născuți din tine.Căci pe cea mai frumoasă, oriundeAerul împrejmuia în calmă tandrețe codrul,Întins odată sub struguri, după noapteaÎncropită, și-n zorii dimineții.Născută, părinte … Citește mai mult

Ion Pillat – Furnica

de

În liniștea de aur a serii, omul ară…Și plugul greu, și boii, și el, par jucăriiDe lemn pe șahul negru și verde din câmpii:Deasupra lor domnește un cer de primăvară.În brazda răsturnată, din care germinarăAtâtea azimi albe – dar pentru alți copii,Adânc înfige fierul, și-n gânduri cenușiiSe-oprește, frânt în două de truda seculară.Dar n-a văzut … Citește mai mult

Ioan Alexandru – Omul

de

Cu omul din spatele meuducem împreună o ușă – lemnul din care-iînchipuită brutal e ud și greu de zgâriat.Ca și cum toate bătăliile absurde ale lumiicu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocitloc pe întinsurile ei.Câmpia muceda ne hărțuie din urmă.Suntem în zori și coborâm o pantă.Azi-noapte a plouat și lunecăpământul sub călcâie.Cămășile albe … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Cel Ce Gândește Singur

de

Cel ce gândește singur și scormone luminaA dat o viață nouă și-un om de fier, mașina,Ființa zămislită cu gândul și visarea,Neînchipuit mai tare ca brațul și spinarea.Cu ea brazdezi pământul în lung și lat și sameni,Și una ține locul la mii de mii de oameniTopitorii, cuptoare, mori, puțuri, fierăstraie,O sârmă de lumină, o țeavă vâlvătaie,O … Citește mai mult

Alexandru Vlahuţă – Omul

de

Mânat de soartă pe-a vieții valuri,Se duce omul fără-ncetare.Și-mpins de vânturi, lovit de maluri,Aci se-afundă, aci apare.Pătruns de chinuri, sărmanul plânge,Și mai nainte de-al său mormânt,El moare-n lampa care se stinge,El moare-n creanga ruptă de vânt,El moare-n steaua care apune;Și tot ce cade și tot ce taceMoartea-i arată, de moarte-i spune,Pân se cufundă barca-i în … Citește mai mult

Vasile Conta – Omul

de

A scăpat barca de funia ce-o ținea strânsă de malȘi pe mare a pornit-o dusă fiind din val în val,Stânca stă-nainte-i neagră, cu bizare cotituri,De ea barca se izbește și se pierde-n sfărâmături.Omul-i barca cea scăpată de necunoscutul malCi pe-a lumii întinsă mare e purtat din val în val;Stânca e – nenorocirea – e fatalul … Citește mai mult