Hrănesc planeta de-al meu bioxid
și câine îmi hrănesc și-i fur prietenia,
mă-nchin la mine însumi răspândit pe zid
dintre trecuți; sunt blând… practic și isteria!
Îmi fac iluzii veșnic căci gândesc,
mă-ncânt de unul singur, compun triluri,
mă-nvăț cuvânt, să nu mă uit, mă povestesc!
Mă reproduc din când în când, fac „deal”-uri…
Negociez de mic; să am dreptate
mă bat cu pumnii-n piept ca cimpanzeii,
dar nu mai sunt ca ei, am verticalitate
totală; știu cum s-aleg orice… îmi fabric zeii!

Pot să mă storc de lacrimi ca să plâng,
să spele din durere și îmi fac leac
și rictus, strâmbul rău, pot să-mi răsfrâng
într-un surâs candid… ferice să mă fac.
Muncesc cu conștientul să adun
și mă droghez, îmi place să visez,
pun flori la dragi sau știu să mă răzbun
și mă lipesc trup-suflet când dansez.
Nu vreau să mă distrug deși o știu
cum să o fac și pot c-am mai făcut-o,
dar știu de spațiu, timp și știu ce-i „prea târziu”;
că știința, știu, nu-i doar o lecție… am avut-o!

Îmi dau organe făr-a cere schimb,
mă fac tot mai frumos că-l am criteriu,
știu nu doar să înot, să zbor, știu să mă plimb
și mă tot caut… știu de Univers, știu deuteriu!
Ce mult ar fi de spus, că-s un complex;
paradoxal și-un individ autonom,
dar ce-am suprem este că eu iubesc
nemărginit! Sunt singurul ce singur mă iubesc… sunt OM!
Mă mor de drag de mine, îs un genom,
mă recunosc din miliarde, singur, EU
unic reprezentant… multiplicat OM-OM
și-o să mă-nchin etern, la mine… Dumnezeu!!!