Lucian Blaga – Printre Lacurile de Munte
Ne odihnim în iarba, cu-un restde oboseală în noi, ca sufletul.Printre lacuri de munte stăm și privim.Soarele a-nserat în argintul de vest.Prin aerul de cleștarstâncile, brazii, munții, lucrurile toate,chiar cele mai depărtate,se conturează clar.Ce calm! Ce puritate!Dacă am vedea cu lacurile,stelele s-ar apropia,întâmpinându-ne la drumul-jumătate.