Sus pe deal luna răsare,
Nana Ion cântă pe vale
Cu dor și inima arsă
Că-i ostenit de la coasă,
Aseară s-o supărat
Și-o adormit nemâncat,
Nemâncat, nelegănat,
De daica nesărutat.
Merge luna pe senin
Și dragostile prin fân,
Luna-i roșie-nfocată
Ca dragostea mea de fată,
Vino, Ioane, de mănâncă,
Hai cu daica de te culcă,
Pe pătuț de liliac
Să fie cu dor și drag.
Pe deal se pitula luna
Și-al meu neică doarme-ntruna
Ca pruncuțu-n legănuț
Parcă nu mi-ar fi drăguț,
Scoală, neică, nu dormi
Căci cu somnul vei udi,
Noaptea când e luna plină
Scumpă-i vremea la hodină.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un peisaj idilic în care luna răsare, iar Nana Ion cântă despre dor și oboseală. Este o chemare la odihnă și dragoste, într-un cadru natural liniștit.