Ce mi-a fost urât în viață
Să mă scol de dimineață
Să ies eu din patul meu
Asta o fost mai greu / Și să aud mereu:.
Refren:
Hai da, Gheorghe, de te trezește
Pune mâna și muncește
Da’ eu nici nu pot vorbi.
Au, lene mi.
Și somnul cred că mi-ar trece
De m-aș da cu apă rece
Da’ nu vreau să mă trezesc / Da’ îi tare rău să mă ud
Vreau să lenevesc / Și atunci iară aud:.
Refren:
Hai da, Gheorghe, de te trezește
Pune mâna și muncește
Da’ eu nici nu pot vorbi.
Au, lene mi.
Eu din pat nu mă clintesc
Mi-i lene și să clipesc
Ochii i-aș închide iară
Să gândesc că-i seară / Da’ aud de afară:.
Refren:
Hai da, Gheorghe, de te trezește
Pune mâna și muncește
Da’ eu nici nu pot vorbi.
Au, lene mi.
Stomacu’ mi l-am stricat
De lene n-am mestecat
Ca să iei îmbucătura
Trebe să-mi deschid gura / Iară îi aud gura:.
Refren:
Hai da, Gheorghe, de te trezește
Pune mâna și muncește
Da’ eu nici nu pot vorbi.
Au, lene mi.
Sensul versurilor
Cântecul descrie starea unei persoane extrem de leneșe care detestă să se trezească dimineața și să muncească. Refrenul repetitiv accentuează aversiunea față de efort și preferința pentru odihnă.