odaie – Versuri.pro

Emily Dickinson - Mă Alină-n Odaia Ei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă alină-n odaia ei
S-aud un ceas trăind –
Mângâietor un vânt sufla
În geamuri ciocănind –
De tema morții mai uitam
Când prunci zburdau colea –
Dar ce păcat
Că ei trăiau
Și-a noastră se stingea.

Emily Dickinson - Așteptare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Elysium e tot atât de departe
Ca și odaia cea mai apropiată
Dacă în ea așteaptă un prieten
Fericirea sau osânda.
Ce putere stă la suflet
Că poate astfel îndura
Zgomotul unui pas ce vine,
O ușă ce se deschide!

Leonid Dimov - Poemul Odăilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ca seria spre fund să fie calmă,
Sunt scoase ușile din loc în loc.
Adună-ți umerii cei reci sub palmă,
Rămâi alături, să privim din toc.
E verdele grădinii primăvara,
Înviorat cuminte, din brocart,
Și scoica venusiană cu ghitară
Închisă-n ea de-un Odiseu de cart.
E purpura adâncă-n draperie
Cu fluturi de email în cute-ascunși
Și mantii de prelați plecați să fie
În reci bazilici de pontife unși.
E galbenul spătarelor de jețuri
Cu bumbi albaștri în rețea dispuși.
Din glastre cafenii când suie cețuri
Și scârțâie-n peisaje cărăbuși.
E capa de mătase violetă
Nepăsător răsfirată pe sofa,
Când așteptarea înlemni, secretă,
Capacul cu păstori, de besactea.
Este sideful spart peste platouri
Adus de caravele din ocean,
E-un alb veșmânt înăbușind ecouri
Din catedrale, la sfârșit de an.
E marele chivot portocaliu
Cu sfinți de sânge presărați în stea
Și poartă-n miez, mâneru-i negru-l țin
Din răsputeri: îl trage careva.
E ultima în care apoi, zac
Culorile din fiece odaie.
O scenă de irozi cu vârcolac,
Împreunarea lor, în mijloc, taie.

Leonid Dimov - Bust

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Intră mai iute-n odaie,
Pune pe plită să fiarbă
Buture vânăt de oaie,
Scoate-mi ciulinii din barbă.
Uite, venit-au sătenii,
Iar să le spui despre mine;
Pune, te rog, mirodenii
Negre și mestecă bine!
Adu-mi căciula de sus,
Du-mă la geam și mă lasă:
Țeapăn, s-a tras spre apus
Cerul de țiplă geroasă.

Ion Minulescu - Cu Toamna În Odaie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie..
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam..
Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,.
Doamne!.. Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
„Donnez-vous la peine d’entrer, Madame.. „.
Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă..
A intrat..
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară.. vai!..
Bolnavă de gripă..

Nichita Stănescu - Anica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Anica.
Sughița:
Cineva gândea la ea.
Cam peste-o lună-i dusă la vedere
Odaia zace în tăcere,
Perdeaua are ciucuri, crețuri,
Pe masă – cinci dulcețuri.
Când se-ntoarce de la el,
spârc, pe ea, un porumbel.
Petițoarele îi spun
că-i semn bun.
Octombrie 1954

Alexandru Colorian - Interior

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Odaia unde-odată ai plâns și ai visat
La glasul reveriei, în seri-năbușitoare,
Te-ntâmpină tăcută, în umbră plutitoare,
Cu dragoste de soră — de parcă n-ai plecat
Spre-oraș cu-amurguri triste, sub ele Dâmbovița
Ce te-ntovărășește cu val verzui, ca vița.
În jur, reînvie toate, din praf și din sulfină,
Portretul șters al mamei, din cadru iar zâmbește,
Pe masă flori uscate, — piticul povestește.
În colț, de altă lume, când blond copil, în seară,
Întârziai alene-n pădurea fermecată,
Când Creangă, Ispirescu, sub candela pătrată
Și-n vis urmau șoptirea, în alb pătuț de ceară.
Pe rafturi înnegrite, uitatele volume
Se-arată mustrătoare — dar, oare le-ai uitat
Când înmiit, în tine, cuvântu-ntraripat,
Cu zâmbet veșnic tânăr, te-a însoțit în lume?.
Pe masa-ngălbenită, caiete vechi de școală
Trăiesc iar nopți de trudă, de disperare tristă,
În ele geme-o umbră, cu fața în batistă —
În tine, brusc ivite, sunt gânduri de răscoală,
Când astăzi, tot mai singur, revezi copilăria,
Cu ochii blânzi de câine, privindu-te supusă,
Cu fața-mbătrânită, zâmbind la vremea dusă,
Venind întârziată să-nece reveria.

Aleksandr Blok - În Odăi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În odăi – căldură mare.
Ieși în noaptea înstelată
Să admiri nepăsătoare
Inimile-arzând odată.
Ruguri sunt abia văzute,
În genune pâlpâinde.
Visele li-s absolute,
Neștiute, infinite.
O! de ce peste genune
Nu se-avântă-acum în noapte?
Oare în cerească lume
Întâlnirea-i peste poate?.