Versuri corectate și adnotate
Cum văd că-i e nădejdii mele, doamnă,credința ta, puțină și târzie, sorbi-voi bucuriedin ce-mi promit privirile-ți senine.De nu te vrea, nu-nseamnăcă frumusețea nu desfată-n sine.Eu și de simt în tinecă ochii blânzi mă mint, n-am îndrăznealasă mă conving: aș cere,și-aș vrea, când adevărul e durere,să-mi fie dulce barem îndoiala.
La țărmul tău cu dragoste și flori,Am răscolit nisipul uneori,Și-n scoici demult pustii ca-ntr-un caval..Am deslușit suspinul unui val.Acoperindu-mi pașii cu ai tăi,Am străbătut netulburate căi,Ca să ajung mereu la clipa când..Același soare-ți răsărea din gând.Vrăjită mare tu, frumoasa mea,Oricât de blândă-ai fi..Oricât de rea,Mereu mi-aștern spre tine pașii drepți,Tu știi să chemi, să mângâi, … Citește mai mult
I:S-a trezit din somnul ei tresărindȘi îndată înțelese, n-are mai nimicI-au furat tot ce-a avutȘi acum singură în stradăStă și îi e frig.Când se lasă înserareaEa pe nimeni nu areȘi rătăcind ca un străin ei adesea îi se pareCă soarele mai des apune decât răsareChiar de e frig afarăȘi de-i foamea o povarăChipul ei rătăcitor … Citește mai mult
[Strofa 1: Ad Litteram]Închide ochii și-am să fiu acoloSensibilizând ca un tremoloRămân suportul tău moralCând totu-i fals și formalÎnchizând timpii n-am cum s-alegSunt două vieți pe care nu le înțelegDin teritoriul sensibil am dat ocoluriȘi mi-am definit gesturile prin simboluriCineva în Cer are grijă de tineȘi n-ar lăsa să-ți mângâie sufletul oricineEu duc cruceaÎn stil … Citește mai mult