I:
S-a trezit din somnul ei tresărind
Și îndată înțelese, n-are mai nimic
I-au furat tot ce-a avut
Și acum singură în stradă
Stă și îi e frig.
Când se lasă înserarea
Ea pe nimeni nu are
Și rătăcind ca un străin ei adesea îi se pare
Că soarele mai des apune decât răsare
Chiar de e frig afară
Și de-i foamea o povară
Chipul ei rătăcitor zboară ușor.
II:
O vedeam în orice zi când priveam pe fereastră
Hoinărea ca un copil naiv
Ieri am așteptat s-o văd însă fata sihastră n-a mai venit
Mă întreb unde-i oare
Poate caută drumul spre soare
Și rătăcind ca un străin ei adesea îi se pare
Că soarele mai des apune decât răsare
Chiar de e frig afară
Și de-i foamea o povară
Chipul ei rătăcitor zboară ușor.
Refren (x2) :
Și rătăcind ca un străin ei adesea îi se pare
Că soarele mai des apune decât răsare
Azi am înțeles de ce ochii mari și blânzi ai fetei
Reflectau cu dragoste soarele.
Sensul versurilor
Piesa descrie povestea unei fete singure și pierdute, care a pierdut totul. În ciuda greutăților, ea păstrează o scânteie de speranță și dragoste, reflectată în ochii ei.