[Strofa 1: Ad Litteram]
Închide ochii și-am să fiu acolo
Sensibilizând ca un tremolo
Rămân suportul tău moral
Când totu-i fals și formal
Închizând timpii n-am cum s-aleg
Sunt două vieți pe care nu le înțeleg
Din teritoriul sensibil am dat ocoluri
Și mi-am definit gesturile prin simboluri
Cineva în Cer are grijă de tine
Și n-ar lăsa să-ți mângâie sufletul oricine
Eu duc crucea
În stil Mara Salvatrucha
Și drumul nu-i neted pentru noi
Timpul ne ia viața înapoi
Îmi plouă-n suflet, dar am plecat
Să-mi fac de cap
Într-o lume distrusă de păcat.
[Refren: Țapinarii]
Ochi blânzi, multe lacrimi
Suflete decolorate
Patimi, inima simte
Ce-i de făcut? Învinge ori pleci pe scut.
Ochi blânzi, multe lacrimi
Suflete decolorate
Patimi, inima simte
Ce-i de făcut? Învinge ori pleci pe scut.
[Strofa 2: Ad Litteram]
Frumosul pur e trecător
Nu-ți pot lăsa lumina ochilor
Decât firimituri de vise și-o inimă ciobită
Tot ce ai nevoie pentru a nu fi fericită.
Dar n-ar trebui să te miște nimic
Nimeni nu e de neînlocuit
Eu nu pot să te țin
într-un pat cu baldachin
Nu-mi deschid sufletul ca Sesam
Învățat sa trăiesc doar cu ce am.
Nu purific ce e murdar, nu aplanez dezastrul
Văd lumea în negru și când ceru-i albastru
Cu privirea în țărâna ce-o calc
Pașii-mi strigă să mă opresc, dar n-o fac.
Știu că ce auzi te-ngroapă
Nu-s vorbe goale scrise pe apă.
[Refren: Țapinarii]
Ochi blânzi, multe lacrimi
Suflete decolorate
Patimi, inima simte
Ce-i de făcut? Învinge ori pleci pe scut.
Ochi blânzi, multe lacrimi
Suflete decolorate
Patimi, inima simte
Ce-i de făcut? Învinge ori pleci pe scut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și deziluzie față de viață și relații. Vorbește despre lupta interioară, durere și acceptarea faptului că frumosul este trecător, îndemnând la a învinge greutățile sau a accepta înfrângerea.