occident

Georg Trakl – Occident – A 2-a Variantă – 3

de

O, cât de domoale-s pădurile verziAle patriei noastre,Soarele-apune pe colină,În somn noi am plâns;Cu pași albi hoinărimDe-a lungul gardului de spiniCântăreți în vara spicelorȘi născuți din durere.De pe-acum i se pârguie omului grânele,Sfânta viță de vie.Iar în răcoroasa odaie de piatrăPregătită e masa.Și celui bun împăcată îi esteInima-n liniștea verdeȘi-n răcoarea înalților pomi.Cu molcome mâini … Citește mai mult

Georg Trakl – Occident – 1

de

A 4-a variantă.Luna, de parcă o moarte-ar ieșiDin grota albastră,Și cad floriMulte pe cărarea dintre stânci.O boală, plâns argintiulângă izvorul serii,În luntrea neagră-ndrăgostițiiMuriră spre malul opus.Sau pașii lui ElisPrin crângul de hiacintRăsunăȘi iar se sting sub stejari.O, făptura băiatuluiDin lacrimi cristaline,Din umbre de noapte.Fulgere zigzagate-i luminează tâmplaCea rece de-a pururi,Când pe colina-nverzindRăsună furtună de primăvară.

Georg Trakl – Occident – A 2-a Varianta – 2

de

Acum, când e noapte,Apar stelele noastre pe cerSub vechii măslini,Sau de-a lungul chiparoșilor sumbriHoinărim pe drumuri albe;Înger cu spadă:Fratele meu.Gura-mpietrită închide-n tăcereCântecul sumbru-al durerilor.Și iar apare o moarteÎn albe pânzeturiȘi cad floriMulte pe cărarea dintre stânci.O boală, plâns argintiu,Leproși lângă iaz,Unde pe vremuri îndrăgostițiiÎn după-amiază voioși s-au odihnit.Sub pașii lui ElisPrin crângul de hiacintRăsunăȘi iară … Citește mai mult

Georg Trakl – Occident – 2

de

O, cât de domoale-s pădurile verziAle patriei noastre,Talazul cristalinSe stinge alături de zidul surpat,În somn noi am plâns;Cu pași șovăielnici hoinărimDe-a lungul gardului de spini,Cântăreți în seara de vară,În liniștea sfântăA viilor stins strălucind departe;Umbre acum în poala receA nopții, vulturi mâhniți.Nespus de blând o rază de lună închideSemnele purpurii ale melancoliei.

Georg Trakl – Occident – A 2-a Variantă – 1

de

Surpate cătune se scufundauÎn ruginiul noiembrie,Potecile sumbre ale sătenilorSub meriiPiperniciți, tânguireaFemeilor în vălul de argint.Se stinge seminția părinților.Plin de suspineE vântul de searăPentru duhul pădurilor.Liniștită cărarea-nsoțeșteSpre trandafiri înnorațiO blândă jivină pe colină;Și răsunăIzvoarele-albastre în negură,Ca să vină pe lumeO blândețe, copilul.La răspântie umbraÎl părăsește încet pe străinȘi lui pietros îi orbescOchii privind,Ca de pe buzeSă … Citește mai mult

Georg Trakl – Occident – A 2-a Varianta – 4

de

Un băiat cu pieptul zdrobitSe stinge, cântec în noapte.Numai lasă-l să treacă liniștit pe colinăSub copaciUrmat de umbra jivinei.Dulci miresme împrăștie viorelele pe pajiște.Sau lasă-l să intre în casa de piatrăȘi capul să-și pleceÎn umbra îndurerată a mamei.Mica lampă luminează în jilavă albăstrimeToată noaptea;Căci nu se mai curmă durerea.Departe s-au dus și făpturile albeAle celor … Citește mai mult

Georg Trakl – Occident – 3

de

Voi, mari orașeDin piatră durateÎn câmpie!Mut, cel fără de țarăCu fruntea-ntunecatăÎnsoțește vântul,Copacii pustii de pe colină.Voi, fluvii curgând înnoptate-n depărtări!Puternic înspăimântatăGroaznicul roșu al seriiDin nori de furtună.Voi, popoare-n agonie!Palid talazSpărgându-se la țărmul nopții,Stele căzătoare.

Georg Trakl – Occident

de

Când pe străzi se întunecăȘi-n albastre pânzeturi apareCeva ce de mult s-a dus,O, cum se clatină pașii răsunătoriȘi tace capul înverzind.Mari sunt duratele orașeleȘi împietresc în câmpie;Dar cel fără de țarăCu fruntea descoperită-nsoțește vântul,Copacii de pe colină;Adesea-nspăimântată și roșeața serii.Curând apele murmurăTare în noapte,Îngerul atinge obrajiiCristalini ai unei fete,Părul ei blondÎmpovărat de lacrimile surorii.Deseori aceasta-i … Citește mai mult

Ada Milea – De la Răsărit

de

De la răsărit apareDe la răsărit apareSoarele plin de răcoareSoarele plin de răcoare.Și ne-ntreabă cu căldurăȘi ne-ntreabă cu căldurăDe ce-avem pe dânșii urăDe ce-avem pe dânșii ură.Hai să facem pașeHai să facem pașeOccidentul nu ne placeOccidentul nu ne place