https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-14 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-14#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88811 →]]> Poate-ntr-o dimineață prin aerul sticlos,
arid, întors, vedea-voi miracolul activ;
nimic îndărătu-mi, golul căscat în jos
în spatele-mi, cu spaimă de bețiv.
Ca pe-un ecran, pe urmă, s-or aduna-ntrecut
copaci, coline, case, într-un spectacol desuet.
Dar prea târziu va fi: eu voi pleca tăcut
printre oamenii care nu văd, cu-al meu secret.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-14/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-21 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-21#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55216 →]]> Pupăză, hilară pasăre calomniată
de poeți, ce creasta ți-o rotești
pe parul, la coteț, nălțat în aer,
cocoș închipuit te-nvârți în vânt;
vestind de primăvară, pupăză,
timpul cum îl oprești,
Februarie nu mai moare,
cum totul se întinde, pe afară,
așa cum tu miști capul,
spiriduș aripat, și mintea-ți n-o cuprinde.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-21/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-4 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-4#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55217 →]]> Îți regândesc surâsul, și-i pentru mine apă limpede
zărită din întâmplare printre pietrișul prunduit,
oglindă firavă în care iedera și-ar privi carâmbii;
și peste toate-mbrățișarea albului cer liniștit.
Aceasta îmi e amintirea; și n-aș ști să-ți spun ție, van,
dacă prin chipul tău se-arată liber un duh nevinovat,
sau dacă ești din rătăciții care al lumii rău i-a extenuat
ducând cu sine suferința de parcă-ar fi un talisman.
Dar pot să-ți spun, anume, că mult gândita-ți efigie
scufundă-ncruntarea ciudată în valuri de calm auster,
și că înfățișarea ta pătrunde în memoria-mi cenușie
netă precum e vârful unui tânăr palmier…

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-4/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-3 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-3#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55226 →]]> Nu te ascunde-n umbra
desișului verde de stuf
ca șoimul ce se-arunca
fulgerând în zăduf.
Ora-i să ieși din stufărișul care,
plăpând, pare s-adoarmă
și să privești la formele
vieții-n fărâmițare.
Ne mișcăm printr-o pulbere fină
de-un cenușiu de perlă ce vibrează
în străluciri care ne-ntină
ochii și-un pic ne desfibrează.
Totuși, o simți, în joc de-aride unde
ce-s leneșe-n ora stânjenitoare
n-aruncăm în vertejiri afunde
viețile noastre hoinare.
Cum stâncile acelea, uneori,
par să se destrame, topite
într-un păienjeniș de nori;
și sufletele noastre pârjolite,
în care arde amăgirea
o vatră de cenușă plină,
se pierd în limpezimea
a tot ce e sigur: lumină.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-3/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-12 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-12#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55252 →]]> Ajunsă fericire, pentru tine călcăm tăiș de lamă.
Ești pentru ochi un tremor de lumină, pentru picior, gheață ce-abia se ține; cine te iubește nu te bagă-n seamă.
Dacă ajungi în inimi copleșite
în tristețe și le-ncingi, ți-e dimineața
tulburătoare, dulce, cum cuiburile-n streașină lipite.
Însă nimic nu-mpacă mogâldeața
ce mingea printre case și-o trimite.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-12/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-11 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-11#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55261 →]]> Glorie a întinsei amiezi
când sub copaci nu-s umbre aruncate,
și când din ce în toate le vezi,
de prea lumină, strălucind roșcate.
Soarele, sus – și un prundiș arid.
Ziua mea, așadar, nici că s-a dus:
ora cea mai frumoasă e dincolo de zid,
pe care îl închide în tencuit apus.
Zăduf, în jur; un pescăruș se-ndură
peste un rest de viață, în coborâre lină.
Ploaia cea bună este dincolo de căldură,
în așteptare-I însă bucuria deplină.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-11/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-9 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-9#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55356 →]]> Iese-acolo Tritonul
din undele ce ling
pragul unui creștin
temple, iar ceasul aproape
e vechi. Orice-ndoială
e dusă-aici de mână
ca o prietenă copilă.
Nimeni nu se privește,
nu-și dă ascultare sie.
Acolo ești la origini
și-a hotărî-i prostie:
vei pleca mai târziu
un chip să-ți iei și ție.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-9/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-6 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-6#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55375 →]]> Floarea-soarelui adu-mi-o s-o răsădesc
în țărna mea arsă de sărătură,
ca să-și arate toată ziua oglinzi albastrului ceresc
neliniștea din galbena-i făptură.
Spre limpezime tind cele întunecate,
se epuizează corpurile-n unduire
de culori: acestea-n muzică. Risipirea
e întâmplarea-ntâi între-întâmplate.
Adu-mi tu planta care ne înclină
unde țâșnesc bălaie transparențe
și-evaporă viața ca esență;
dă-mi floarea-soarelui înnebunită de lumină.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-6/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-18 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-18#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55379 →]]> Palid sistru în vânt
al unui vânăt greier,
de-abia atins, curând
stins în al zădufului cutreier.
Din adânc, rămuroasă
vine în noi vine
secretă: lumea noastră
de-abia se susține.
Dacă-o arăți în aerul
parcă de scrum, corupte
tremură acele resturi
iar vidul le-nghite.
Mișcarea e oprită,
vocea tace, oricare,
coboară spre vărsare
viața aridă.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-18/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-15 https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-15#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55396 →]]> Valmorbia, adâncul tău îl străbăteau
ori înfloriți de plante, în adieri.
În noi, mișcați de oarbe întâmplări,
uitarea se năștea.
Tăceau împușcături, în poala solitară
sunet scotea doar Leno, răgușit.
Câte-un semnal mai izbucnea, slăbit
el lăcrima în aer.
Nopțile limpezi toate erau zori,
vulpile le-aduceau la mine-n grotă.
Volmarbia, un nume – și-ascuns în amintire
pământ unde nu-i noapte niciodată.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-oase-de-sepie-15/feed 0