nocturne – Versuri.pro

Eugenio Montale - Nocturna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O fi că a Minervei cucuvaie
este pe cale aripi să-și deschidă.
Dar nu-i răgaz în realimentarea
prăvăliei în care suntem doar
rămășițe la sold, spre lichidare.
Și totuși îl creasem cu orgoliu
după a noastră-asemănare pe robotul
nesfârșirii lacome și fluente.
O, ceruri azurii, nobil negoț
nu doar cu cei Celești! Acum și Zeea
sclavă, stăpână nouă-nchide ochii
să nu ne vadă.

Christian W Schenk - Nocturna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bătrânul clopot bate miezul nopții,
pierduții
se întorc pe rând acasă,
se lasă duși
pe străzile pierdute
spre liniștea singurătății lor.
Cei fără vise
își găsesc culcușul
între speranță
și neîmplinire;
e frig acolo
însă amintirea
adăpostiților îi face fericiți.

Sylvia Plath - Dansurile Nocturne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un surâs s-a prelins în iarbă.
Irecuperabil!
Și dansurile tale nocturne
Unde se vor pierde? În matematici poate?
Aceste pure salturi și spirale
De-a pururi vor străbate.
Prin noaptea lumii, nici eu nu voi rămâne
Cu totul golită de frumuseți, de darul
Respirației tale ușoare, sau de mireasma ierbii
Atinsă de somnul tău, înflorire de crini.
Carnea lor nu suportă nicio atingere.
Calele, cute de gheață-ale eu-lui,
Iar tigrul făcându-se fercheș
Pete și o risipă de calde petale.
Cometele
Trebuie să străbată atâta spațiu.
Atâtea întinderi de frig și uitare.
Și gesturile tale se desprind pe rând.
Umane și fierbinți și lumina lor purpurie
Sângerând ca o rouă.
Printre negrele amnezii ale cerului.
De ce mi s-au dat
Aceste lămpi, aceste planete
Care pogoară asemenea unor binecuvântări, asemenea fulgilor.
În șase colțuri, albi
Pe ochii mei, pe buze, pe păr.
Atingându-mă și topindu-se.
Nicăieri.

Mircea Micu - Presimțiri Nocturne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se risipește mama, bătrânii meri îngheață,
Tot mai atent stau noaptea când luna mă răsfață.
Aștept din depărtare o pasăre să vină,
O pasăre de taină păstrată pe retină.
Și nu am somn de-o vreme și teama mea respiră
În crinul tremurând precum o liră.
Ea va veni odată, spre dimineață, când,
Voi fi tăcut și rece și gol ca un mormânt.
Ea va intra, firește, prin geamurile groase,
Cu ciocul ca o spadă, cu ghearele întoarse.
Și stând pe etajeră, cu trupul ei diform
Va aștepta zburlită și mută să adorm.
Se risipește mama, simt asta după cum
Bătrânii meri îngheață în nopțile de scrum.

Johann Wolfgang Von Goethe - Nocturna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din perina pufoasă,
Al strunei mele grai
Auzi-l somnoroasă,
Dormi! Ce alt dor mai ai?.
Sub struna-mi ce cuvântă
Al stelelor alai
Simțiri binecuvântă;
Dormi! Ce alt dor mai ai?.
Simțiri nemuritoare,
Cu voi, înalt urcai
Din patima-n vâltoare;
Dormi! Ce alt dor mai ai?.
Din patima-n vâltoare
La tine mă țineai,
În vraja de răcoare;
Dormi! Ce alt dor mai ai?.
Din vraja de răcoare
Prin vis doar m-auzeai.
În perini moi, ușoare
Dormi! Ce alt dor mai ai?

Giuseppe Ungaretti - Nocturna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lumini dănțuind pe drumul
hoinărelii.
Cerul s-a pierdut în văzduhul
istovit.
De aur ramurile negre împung primăvara.
La ora asta singur poetul o aude.
Și poetul se ridică din
același aluat al strălucirii și
împărtășaniei.
El trece tainic printre blocuri în sine închis.
Căci veghează când pretutindeni se tace.
El ninge peste orașul părăsit.
Se uită la candoarea de la sat se pierde
în langoare.
Nicio violență nu o depășește pe aceea cu înfățișarea
frigului și misterului.
Singur poetul asemenea martirului vede ironia
lui Dumnezeu.

Federico Garcia Lorca - Nocturne de la Fereastră III

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Îmi scot capul
pe fereastră și văd
cum vrea să mi-l reteze
cuțitul vântului.
În ghilotina-aceasta
de nevăzut, mi-am pus
eu capul fără ochi
al dorințelor mele.
Parfumul de lămâie
imensa clipă umple
pe când se schimbă-n floare
de crep de doliu vântul.

Federico Garcia Lorca - Nocturne De La Fereastră II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pătrunde-un braț al nopții,
prin fereastra mea.
Un braț mare, negru,
cu brățări de apă.
Pe-un cristal albastru
sufletu-mi pe râu juca.
De către ceas rănite
clipele treceau.

Federico Garcia Lorca - Nocturne de la Fereastră IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În eleșteu a murit azi
a apelor fată.
Din eleșteu a fost scoasă
pe mal, și-n giulgiu-nfășată.
Din creștet până la coapse
chemând-o, un pește-o străbate.
Vântul o strigă: „copilă”,
dar s-o trezească nu poate.
Eleșteul îi lasă în voie
pletele sale de alge
și-n vânt sânii ei cenușii
de broaște înfiorați.
Te ierte Domnul. Ne vom ruga
Stăpânei apelor, pentru
a eleșteului fată
moartă sub meri, în livadă.
Voi pune apoi alături
doi dovleci mititei
ca să plutească departe
Ay, pe marea sărată.

Federico Garcia Lorca - Nocturne De La Fereastra I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sus trece luna.
Jos aleargă vântul.
(Lungile-mi priviri
cerul iscodesc.).
Luna peste apă.
Luna sub vânt.
(Cu priviri de-o șchioapă
iscodesc pământul.).
Două voci de fete
veneau. Eu, ușor,
de la luna apei
m-am dus la cea din cer.