nocturna – Versuri.pro

Dumitru Iacobescu - Nocturna Ultimei Nopți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Fotolii largi, penumbră gri, frig umed, și puțin
Parfum de roze albe în declin.
Iar noi tăcem:
În jurul nostru liniștea suspină
Mai senzitivă ca o violină
Și fiecare vorbă ce am spune
Ar rupe armonia unei strune.
În gesturile tale mă cufund,
În gesturile tale ce ascund
Ceva convalescent sau muribund.
Penumbră gri, frig umed – și târziu
Au leșinat molatec trandafirii,
Iar în oglinzile destăinuirii
S-a reflectat imensul tău pustiu.
Și totuși,
Ce dulce-i să privești cum liniștit
Plutește-ntre pustiu și infinit
O lună roasă, tristă, demodată
În care doarme stinsul altădată.

Gellu Naum - Cuțitul Cununat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O molimă a gropilor se întindea spre mine părând că nu ar vrea nimic și nici măcar
un nume.
Atentă și hipnotică îmi împietrea mișcarea și deopotrivă mă înălța spre spaimă.
Și ca nocturnă arătare se întindea alături în așternutul umed ca într-un repaus rece
făcut pentru respingere în foșnetele frunzelor uscate.
Iar eu n-aveam decât cuțitul peste piept alături de durere și-l îndemnam
„Cunună-te cu ea” și el se cununa într-un anume mod statornic
și nevăzut de nimeni.
Camera 417

Dumitru Iacobescu - Nocturna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din farmecul de lună, un luciu de mătase
Învăluie fantastic locașul celor duși;
Sosește miezul nopții și morții-ncep să iasă:
Sunt palide schelete cu frac și cu mănuși,
Cu șaluri de bunică, cu rochii de mireasă.
În gesturi grațioase, dar reci și obosite,
Se plimbă prin alee tăcuți și gânditori;
Din golul plin de umbră al largilor orbite
Același spleen sălbatic se-ntinde peste flori.
Iar florile pe brazde se pleacă ofilite.
În umbră, pe o groapă, cu toți căscând s-adună,
Doar unul stă deoparte – un tânăr trubadur;
Dezmiardă melancolic o liră fără strună,
Apoi, furios spărgând-o de pomii dimprejur,
Se cațără pe o cracă și miorlăie la lună.

Cincinat Pavelescu - Nocturna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe sulițele ascuțite-a galbenelor trestii plouă
Un tremur vag de lună nouă,
Iar nuferii, când raza-i bate,
Par, în acea singurătate
Ce frica-ncepe s-o propage,
Că-s niște mici arhipelage!
Pe lacu-n umbră se deșiră dantela lungă-a unei morți.
E ca o ceață ce s-așterne pe cuta undelor ușor,
O stea ce pică face-o dungă și-argintul ei căzut departe
Aprinde-o stranie lucire în părul umbrelor ce zbor.
Parcă bătăi de aripi albe tăcerea nopții o frământă,
E ca o muzică ce-adoarme departe moartea unor crini,
Ori, tu, Ofelie-necată, în pacea undelor suspini,
Și vântul care plânge-n sălcii e poate glasul tău ce cântă.
Atunci, din trestii, parcă șoapte
Se înălțară-n miez de noapte.
Nebun, zadarnic te-nfiori
De vânt, de umbre și de flori,
Și vrei pe alte căi s-apuci;
Ce-auzi, ce vezi nu sunt năluci;
Nu-i glasul vântului ce-asculți
Deși sunt moartă de ani mulți,
Dantela care-o vezi pe apă
Este lințoliul ce-mi scapă,
Iar sub a apelor oglindă
Vezi părul meu de alge lungi?
Să te ferești să nu te prindă
Că-n veci la mal nu mai ajungi.
În fundul lacului, sub unde
Palatul morții se ascunde,
Iar când e cerul fără stele,
De vezi spre lac un zbor de iele
Și-auzi, târziu, în miez de noapte
Cum se înalță tainici șoapte,
Și-auzi din apă cum te cheamă
Cu glasuri blânde, ca de mamă,
Tu fugi și n-asculta la ele:
Sunt clopotele de aramă
Ce sună-n lac în orice noapte;
Așa de-ncet și de departe,
Dar ele sună-așa de-ncet,
Ca din apuse veșnicii
Că, de le-auzi sunând, să știi
Că nu-i semn bun, e semn de moarte!
D-atunci în lacuri pe când luna târziu își tremură văpaia,
Sus, pe clopotniță, departe, cobind s-aude cucuvaia.

Johann Wolfgang Von Goethe - Nocturna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din perina pufoasă,
Al strunei mele grai
Auzi-l somnoroasă,
Dormi! Ce alt dor mai ai?.
Sub struna-mi ce cuvântă
Al stelelor alai
Simțiri binecuvântă;
Dormi! Ce alt dor mai ai?.
Simțiri nemuritoare,
Cu voi, înalt urcai
Din patima-n vâltoare;
Dormi! Ce alt dor mai ai?.
Din patima-n vâltoare
La tine mă țineai,
În vraja de răcoare;
Dormi! Ce alt dor mai ai?.
Din vraja de răcoare
Prin vis doar m-auzeai.
În perini moi, ușoare
Dormi! Ce alt dor mai ai?

Radu Stanca - Nocturna