nemurire – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Atât de Mult

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E atâta liniște pe chipul tău
de parcă timpul s-a oprit o clipă
și te-a-nvelit cu-a nemuririi-aripă,
pierzându-se apoi pe drumul său.
Zeiță-mi ești, și-ai coborât din vis
în brațele-mi deschise pentru tine,
în inima-mi ce toată-ți aparține,
un dar ce, poate, îngerii-au trimis.
Și te privesc, și-al tău aș vrea să fiu
cât cerul se va bucura de stele,
cât timp pământul va rămâne viu.
Apoi, în zbor fantastic și zglobiu
vom reintra în vaste carusele
eterne, ca iubirea mea. O știu.

Konstantinos Kavafis - In Memoriam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Zeii nu mor. Moare doar credința
ingratei mulțimi a muritorilor.
Zeii sunt nemuritori. De privirile noastre
îi ascund nori argintii.
O, Tesalie sacră, ei Te adoră,
de Tine-și amintesc în sufletul lor.
În zei, ca și în noi, înfloresc amintirile,
tremur al primei iubiri.
Când zorii sărută Tesalia,
fior din traiul zeilor
străbate văzduhul și uneori o diafană
formă plutește deasupra colinelor ei.

Daniel Vişan-Dimitriu - Praful De Stele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt doar o fărâmă din praful de stele
Ce-n spații astrale petrec ani lumină
Cu norul galactic, în mari carusele,
Sunt micul fragment de esență divină.
Plutesc în neant căutând o ieșire
Din spațiul etern, ca să-mi caut menirea,
Mă-ndrept spre Pământ și privesc cu uimire
Planeta Albastră ce-mi vrea nemurirea.
Voi fi o ființă cu trupul magnific
Ce-n vremuri apuse-alerga în lagună
Cu nările-n vânt, în decorul mirific,
Pe țărmul tivit cu crâmpeie de lună.
Voi fi inorogul cântat în poeme,
Voi face ca viața să-mi fie deplină,
Iar când voi lăsa doar un trup, peste-o vreme,
Voi fi tot cu voi, ca esență divină.
Daniel Vișan-Dimitriu
(18 iul. 2014, Vol.”Gândul pierdut”)

Sandor Petofi - Duhul E Nemuritor…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Duhul e nemuritor, cred,
Dar nu trece-n altă lume,
Doar aici pe pământ rămâne,
Aici va trăi pribegind.
Printre altele, îmi amintesc,
La Roma Cassius am fost,
În Elveția Vilhelm Tell,
Camille Desmoulins la Paris…
Poate voi fi ceva și-aci.

Daniel Vişan-Dimitriu - Cărarea Macilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ai vrea și tu, aș vrea și eu
ca vara-n care macii cântă
să fie vara cea mai sfântă
din calendarul tău și-al meu.
Și, împreună de-am putea
cărarea macilor s-alegem,
cântarea lor să înțelegem,
ne vom iubi și vom spera.
Că-n timpul nostru viitor,
trecând prin multe anotimpuri,
ne vom mai aminti-n răstimpuri,
de-această vară fără dor.
Iar cântecul de-ar înceta
sau vara macilor s-ar stinge,
în nemurire vom învinge
și printre stele vom dansa.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Vol.”Chipul iubirii”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Dansul Umbrelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dansați voi, umbre vesele și vii,
căci nu mai sunteți gânduri de-altădată,
nici vise ori frânturi sau cioburi, mii,
ci mă-nsoțiți spre zorii ce se-arată!
Dansați, în timp ce vă privesc senin
cum colindați pereții din cabană
în ritmul flăcărilor din cămin
ce, în mișcări de salsa, vă emană!
Priviți cu bucurie înspre noi
și-aștept, cu nerăbdare, să îmi spuneți:
tabloul cel fantastic de sub voi,
puteți în nemurire să-l transpuneți?
Pictați întâi doar ochii-mi ce lucesc,
cu bucuria dragostei depline,
privind, alături, ceea ce iubesc,
și care e alăturea de mine!
Schițați, ușor, un umăr dezgolit
pe care-aștern acum sărutul tandru,
mai zăboviți pe șoldul arcuit,
și faceți, din penel, apoi, meandru!
Dansați voi, umbre, vesele și vii
și spuneți: brațul ce o odihnește
pe cea mai mare dintre avuții
e vis, e gând, sau cel ce-o ocrotește?
În zâmbet are bucuria mea!
Pictați-i a obrajilor roșeață,
dar bucurați-vă: nu-i gând, e ea,
și suntem, de acum, legați pe viață.
Daniel Vișan-Dimitriu
(6 dec 2014, Vol „Oare”)

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Trăind Muncind

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu ce ne distanțăm de animale
De avem zilnic doar un scop;
Să ne-oferim simțuri anale
Mâncând?!.. Putând visa în loc!.
Planeta vinde totul „free”,
De ce plătim mereu orice?
N-avem puterea să stăm!.. Vii
De ce-adunăm, muncim, de ce?.
Facem din viață maraton
De la-nceput pân’ la sfârșit.
Trăim perpetuu monoton..
Murim și nu știm ce-am găsit.
Ne pierdem clipe prețioase
Cosând, șofând, muncind din greu.
Pretinse ființe armonioase;
De când n-ați fost la Atheneu?..
V-ați creat singuri un sistem
S-aveți mai mult de oferit
Și-ați și uitat de Bethleem;
Erați scăpați, v-ați răstignit!..
Dar nu-i deajuns un sacrificiu;
De-ați fi muncit doar prin iubire
Făceați din muncă un artificiu
Căci câștigați.. nemurire!?!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Urare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt albul dintr-un puf de omăt,
Transfigurat pic de cristal
De-mi dai căldura să mă-mbăt,
Din inima-ţi, ce-ai piedestal.
Dacă deschizi azi o fereastră
O să-ţi pătrund în casă fulg,
Un picur din planeta albastră..
Mă voi topi-n urări cu sârg.
Îţi voi da veşnic gust de viaţă
Din picătura-mi de cristal.
Topit de drag ţi-aş fi povaţă
S-ai trai etern, de festival.
M-aş face magul, să-l urmezi
Spre poala albă a lui Christos..
La ea să poţi să-ngenunchiezi
Să ceri să fii iubit, frumos.
În bulgăr de nămet să fiu,
Să mă arunci în constelaţii..
De horoscop, să te-ntreţiu,
Să-ţi dau trăiri de generaţii..
.. Să mă aduni câte un pic
Pe zi ce trece, sa-ţi fiu scaldă,
Să creşti cum floarea din nimic..
S-ai calea vieţii veşnic dalbă.
Să-ţi faci din mine râu, cascadă,
Să-ţi curgă-n albii fericire,
Din nord de-ocean să-ţi fiu zăpadă..
S-ai ciclul ei de nemurire.
De câte ori te-oi dezmierda
Pe gât, pe frunte, sau pe buze,
Să ştii că-s fulgul ce ţi-oi da
Sărut de drag, eterne muze..
În fond sunt picurul de viaţă,
Al meu.. cu crez profund în el,
De-un Univers inert, de gheaţă..
Un prorocit de.. Daniel..

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Travesti… Pentru o Eternitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am cheia pentru nemurire,
cea la care visez des
şi-aveam etern împotrivire,
de logică… că n-avea sens?!?
Banal, brusc, schimbul de idei
şi-o am soluţia finală,
ce medici, popi, arhierei,
nu au găsit… cu multă şcoală?!..
Înţelesul e-o facilitate;
deci ce-i intrare e născut,
ieşirea fiind fatalitate,
final… total neprevăzut!?!.
Şi cum inexistând un cert,
sigur se poate eluda
solist-figurant în concert;
schimbându-l cu-altcineva!!!.
Şi m-am decis; e prima zi
să-mi schimb total identitate,
să mă nasc nou… un travesti
şi să câştig eternitate!?!.
În fapt nimic nu-i exclusiv,
descoperit de toţi viruşii
ce-şi schimbă măşti intuitiv..
La fel, femei, bărbaţii, perşi… ruşii?!?
Vă conjur să-mi fiţi toţi exemple,
să devenim toţi ambisexe,
confuz, creând pe continente,
în mătănii veşnice… perverse???.
PS.
Rămâne sigur întrebarea;
la ce serveşte nemurirea
cu-amor banal precum mâncarea
şi palma-nlocuind iubirea..
şi limba făcând primenirea???..
.. Schimb, nemaifiind reînnoirea,
naşterea fiind ca. cam.. rea
şi a****l interzis, scuiparea!!!..
Aveţi răspuns?.. E transformarea???..
28. 02. 2011

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Misterul Vieții de Apoi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu ştiu de-i simplă revelaţie,
Dar am aflat ce-i nemurirea,
Sau viaţa de apoi; când firea
Dispare.. O elucubraţie!.
M-afund în fizică şi legi,
Ce n-am crezut, n-am înţeles
Din bănci de şcoli.. N-am de ales;
Mă supun lor!.. De mă-nţelegi?!?.
.. Aleg doar una, că-mi dă girul
Răspunsului ce-l am acum,
La mijloc, spre sfârşit de drum,
Din mers în halte, urmând firul..
.. Căci stau ades cu morţi la masă;
I-ating, îi ascult, cu ei râd, plâng,
Cu ochi deschişi, sau strânşi.. mă strâng
Din tot pe unde-am fost, de-acasă.
Şi-s în acelaşi timp teluric
Prezent, pierdut în melancolic,
Fără de drog; sunt treaz-alcoolic,
Un endomorf.. Sunt barbituric!.
Sunt sigur punct de chintesenţă
De-atom palpabil, cu neant,
Tăiat faţete-n diamant
Sclipind frugal.. de-o existenţă.
Dar tot eu sunt la braţ cu morţi;
Deci sunt şi ei, dacă-i am eu..
Sunt partea mea de pedigreu,
Plecaţi, prin tragere la sorţi.
De sunt şi-aici şi, sunt şi-acolo..
Şi ei de-acolo sunt aici!
Convingeţi-vă, scumpi amici,
C-o fi ceva, de-aici.. dincolo!.
.. Căci ce-n memorie aduci;
Ce-i ce-s chemaţi, trebuie să vină!
Real-prezent, cu mort se-mbină..
„Apoi”, e-n fond „odată”, „atunci”!.
Îmi mângâi bunul meu prieten,
Un câine ce-ar vrea să-mi vorbească;
N-oi fi tot eu, de azi pe mâine,
Întors din cripta strămoşească?..
Nici nu mai ştiu! Ştiu alţi de mine?
Le sunt alături, cum i-am eu?
Sau ei sunt vii şi, mort sunt eu?..
Sunt eu plecatul? Vin din mâine?.
Cred mai curând că suntem toţi,
Când adunaţi un tot, când vid;
Cunoscuţi, din nimic stupid
Plecând.. Şi, iar bătând la porţi!.
Şi-aşa mă ard din scoarţă-n lavă,
Sau zbor, expir de bioxid,
M-adun din praf, ard coroziv..
Sunt gaz, lichid, sunt dur, otravă!.
Şi-am dorul pur, neprihănit
Să mă preling în gând alături,
De-aniversări; făclii pe torturi..
Plecat.. îs muritor sosit!.
Mă dezmembrez pe zi ce trece;
Deja-m umplut Pământ de mine,
În particule. Sunt facsimile,
Mă restrângând în vers.. De-oi trece?!?..
28. 05. 2011