Străfund de ochi.
Valul venind spre mine a împietrit în aer
O, chiar și tu, iubito, ai rămas
într-o deplină nemișcare.
Și timpul are febră
O, el mă arde
secunda este fixă ca o perlă
și stropii valului atârnă-n aer.
Tu, atât apuc să strig, tu
și cuvântul începe să se vadă
încet, încet cum se vede lăsarea de noapte,
cuvânt din două litere: tu.
Animal monstruos, înțelesul
s-a oprit, și începe să se vadă..
Sensul versurilor
Piesa explorează un moment suspendat în timp, marcat de o iubire imobilizată și o senzație de febră temporală. Imaginea centrală este cea a unui val înghețat și a unei iubiri nemișcate, sugerând o contemplare profundă asupra naturii efemere a existenței și a relațiilor.