necunoscut – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Calea Undelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Înspre ce se-ndreaptă, unde vor ajunge,
Nu pot ști, nu ține de natura lor,
Nu pot orizontul vieții a-l străpunge,
Căci necunoscută-i calea undelor.
Dacă se vor sparge-n stâncile din maluri,
Dacă se vor pierde-n clipe de nisip,
Nu vor să o știe și se-ndreaptă-n valuri
Spre necunoscutul tainei fără chip.
Este doar o cale și-o urmează-n unde
Care nu se-ntreabă, în frânturi de gând,
Ce se-ntâmplă-n ceață, ce se mai ascunde
Pe sub bolta nopții-n zare apărând.
Poate-i o vecie-n care vor renaște,
Poate-i altă mare, poate nu-i nimic
Din ce timpul nostru pare a cunoaște
Și, în veșnicie, e atât de mic.
Bolta le îndeamnă calea să-și urmeze,
Stelele-s vrăjite și, în urma lor,
Lasă ani-lumină care să conteze
Doar în nemurirea veșniciilor.
Daniel Vișan-Dimitriu
(28 aug. 2025, Craiova)

Daniel Vişan-Dimitriu - Gând Spre Necunoscut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De vrei să asculți a apelor șoptire
Și îți dorești să le-nțelegi trăirea,
Te-apropie de ele cu iubire
Și-ai să auzi cum sună fericirea.
Ca să-nțelegi pădurea cum îți cântă,
Urmează printre crengi o adiere
Și vei vedea cum frunzele descântă
Și le alintă-n blândă baleiere.
Nu te-ntrista de nu-nțelegi cum norii
Atât de albi în pacea lor, pe cer,
Se schimbă, uneori, precum actorii,
Iar ploaia le devine mesager.
De vrei să înțelegi, ce-ai de pierdut?
Trimite-ți gândul în necunoscut!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Sfat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Misterios este traseul
Când nu ştii unde mi te duce;
N-ai sens şi nu-i nicio răscruce
Şi eşti însinguratic, Eu-l..
Te uiţi uimit la act de dramă,
Erou şi simplu spectator;
Cum credincios crezând în strană
Că-n rugi eşti Christ, nemuritor.
Eşti doar produs de cărţi, atlase
Ce-ai studiat, ştii pe de rost
Pe itinerar de şcoli, din clase,
Să te conduci.. Copil agnost.
Dar nu te-ai pregătit ‘ndeajuns
Spunându-ţi că nu tu decizi;
Că poţi fi rege sau de plâns,
Călcat de mii de indivizi.
E ca într-un mixer, morişcă
Ce nu ştii cine-o mânuieşte.
Nu eşti cireaşa de pe frişcă..
Eşti blatul, cred, cel ce nu creşte.
Misterios traseul este,
Doar într-atât cât nu-l cunoşti
Şi-ai scop ascuns.. De se zăreşte..
Să nu te numeri printre proşti!?!

Dragos Miron - Intro (Cine Sunt Eu)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu încerca să mă oprești
Ar fi probabil ultima ta greșeală
Ultima ta încercare de a opri
De fapt, știi ce să oprești?
Nu poți opri ceva ce nu știi
Nu te poți bate cu necunoscutul
Necunoscutul e întuneric, frică, moarte
Simți?
Acum doare.
Nu mai țin minte prima dată când am plâns
Dar știu că ultima dată a fost din cauza fricii de necunoscut
Habar n-am ce urmează
Am simțit frica până-n ultima părticică a corpului
Până în ultimul fir de păr
Mi-a atins și cel mai ascuns gând
Am simțit singurătatea în inima aglomerației
Am simțit iubire în minciună
După ce am mers, am mers, am alergat, am căzut, m-am ridicat, am plâns
Am urlat, am alergat din nou și din nou ștergându-mi lacrimile și acoperindu-mi rănile
Fiindcă fraierii ăștia aruncau cu sare
Și strigam la singurii mei prieteni
Să alerge mai repede fiindcă îi vedeam, îi vedeam cum se satură
Și nu mai vor să alerge
Simțeam cum picioarele mi se moaie și tălpile îmi sângerează, iar inima…
N-am făcut decât să alerg după necunoscut
Când eram mic halucinam
Din cauza unei boli
În ultima halucinație pe care o țin minte
Și-n unele adâncuri am gând
Eram pe bile de foc
Un pic mai mare decât mine și pluteam
Pluteam în întuneric, în necunoscut
Și țipam la mama spunându-i:
Că vom muri cu toții
M-am trezit în același spital infect
Nu mi-e frică
Cu toată durerea și ura pe care am adunat-o, am prelucrat-o
Și-am transformat-o în putere
Simți?
Pot simți puterea și slăbiciunea din oameni doar privindu-i în ochi
Le poți vedea trecutul
Nu încerca să mă privești în ochi
Vei citi o poveste tristă
Și știi că după poveștile triste, adormi trist
Nu aș mai cere ajutorul nici dacă ar fi ultima soluție
Nu caut soluții
Drumul cel mai scurt sau apa cea mai caldă, patul cel mai moale sau pătura cea mai groasă
Nimicuri.
Nu mai caut iubire
Iubirea a fost minciună
Minciuna a fost iubire
Durerea a fost muzică
Muzica a fost durere
Numele nu mă definește
Există posibilitatea ca numele să-ți prezinte viitorul
Sau e doar o porcărie
Cine sunt eu?
Nu știu, dar sunt pe cale să aflu.

Dragos Miron - Intro

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu încerca să mă oprești, ar fi probabil ultima ta greșeală.
Ultima ta încercare de a opri, de fapt știi ce vrei să oprești?
Nu poți opri ceva ce nu știi, nu te poți bate cu necunoscutul.
Necunoscutul e întuneric, frică, moarte.
Simți? Acum doare.
Nu mai țin minte ultima dată când am plâns,
Dar știu că ultima dată a fost din cauza fricii de necunoscut.
Habar n-aveam ce urmează…
Am simțit frica până în ultima părticică a corpului,
Până în ultimul fir de păr, mi-a atins și cel mai ascuns gând.
Am simțit singurătatea în inima aglomerației,
Am simțit iubirea în minciună.
După ce am mers, am mers, am alergat, am căzut, m-am ridicat,
Am plâns, am urlat, am alergat din nou și din nou,
Ștergându-mi lacrimile și acoperindu-mi rănile,
Fiindcă fraierii ăștia aruncau cu sare
Și strigam la singurii mei prieteni să alerge mai repede fiindcă îi vedeam, îi vedeam cum se satură și nu mai vor să alerge.
Simțeam cum picioarele mi se înmoaie și tălpile cum îmi sângerează,
Iar inima…
N-am făcut decât să alerg după necunoscut.
Când eram mic halucinam, din cauza unei boli.
În ultima halucinație pe care o țin în minte și uneori adorm cu ea în gând:
Eram pe o bilă de foc, un pic mai mare decât mine, și pluteam.
Pluteam în întuneric, în necunoscut, și țipam la mama spunându-i că vom muri cu toții!
M-am trezit în același spital infect, nu mi-e frică.
Din toată puterea și ura pe care am adunat-o, am prelucrat-o
Și-am transformat-o în putere, simți?
Poti simți puterea și slăbiciunea din oameni doar privindu-i în ochi, le poți vedea trecutul.
Nu încerca să mă privești în ochi,
Vei citi o poveste tristă, și știi că după poveștile triste adormi trist.
Nu aș mai cere ajutorul nici dacă ar fi ultima soluție,
Nu caut soluții, drumul cel mai scurt, sau apa cea mai caldă, patul cel mai moale, sau pătura cea mai groasă, nimicuri!
Nu mai caut iubire, iubirea a fost minciună, minciuna a fost iubire.
Durerea a fost muzica, muzica a fost durere.
Numele nu mă definește, există posibilitatea ca numele să-ți prezică viitorul, sau e doar o porcărie.
CINE SUNT EU? NU ȘTIU
Dar sunt pe cale să aflu.

Alexandru Macedonski - Plecare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Întindeți pânzele, băieți,
Un vânt subțire se ridică,
Albastră mare se despică,
Pe cer alunecă nori creți.
Întindeți pânzele, băieți,
Un vânt subțire se ridică.
Urcați în vârfuri de catarg
Și puneți steagul de plecare:
Durerea mea dacă e mare,
Pământu-acesta este larg.
Urcați în vârfuri de catarg
Și puneți steagul de plecare.
De unde sunt și cine sunt,
Voiesc să uit pe vecinicie.
Ah! de-ar sufla o vijelie
În valuri s-aflu un mormânt.
De unde sunt și cine sunt,
Voiesc să uit pe vecinicie.

Emily Dickinson - Cum S-a-Nchis Deasupra-I Lacul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cum s-a-nchis deasupra-i lacul
Nu vom ști – și spaima
Ce-o-ndrepta spre noi de-asemeni
Își păstrează taina –.
Crini acoperă băiatul –
Necerută-i vestea,
Necerută pălăria
Încheind povestea.
1864

Daniel Vişan-Dimitriu - Poarta Ultimului Pas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Să fie poarta către-o altă lume?
Să fi ajuns doar la un singur pas?
Să mă îndrept spre ultimul popas?
Să fie vremea vorbelor postume?
E doar un pas, dar simt adânc fiorul
Produs de teama de necunoscut,
Și nu știu ce aș vrea, sau ce am vrut,
Dar vreau să știu ce-aduce viitorul.
Iar, dacă poarta e spre-o altă viață
Cu viitorul devenit prezent,
Trecutul va fi marele absent
Din amintirea, poate, -o dimineață.
Mi-ar fi de-ajuns o singur-amintire
Din tot ce am avut aici frumos?
Nu! –pasul nu mi-ar fi de vreun folos
De mi-ar schimba a vieții hărăzire.
Dar, vezi, m-atrage parcă o căldură
Și simt un suflu nou, întinerit,
Venit din vremea-n care am iubit,
Iar pasul meu ar fi o aventură.
Voi face, poate, alte lungi escale,
Mă-ntorc dinspre apus, spre răsărit,
Las poarta-ntr-un capitol de sfârșit,
Cu gânduri zise … existențiale.
Daniel Vișan-Dimitriu
(29 mar. 2015, Vol.”Oare”)

Sara Teasdale - Înțelegere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îi înțeleg pe ceilalți foarte bine
Și toate gândurile lor îmi sunt clare,
Ca algele în apele marine
Puțin adânci sub razele solare.
Dar pe tine niciodată nu te-am înțeles,
Secretul sufletului tău stă-ascuns mai acătării
Decât comorile din galioanele spaniole ce-s
Scufundate de multe secole-n apele mării.

Stefan Augustin Doinaş - Pasărea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu: nu știu numele
acelei păsări!
ce trece peste voi
n-am întâlnit-o niciodată
și nu știu
dacă fluieră în zbor
ca lișița
sau fâlfâie
ca barza
nu știu dacă vreodată se așează
nici felul
bobului
ce-l ia în plisc
nici forma ouălor încondeiate
pe care le clocește-n mânăstiri
și nici dacă țivlește
sau numai picură
din aripi smirnă
știu doar că-i zic mereu:
salut
avano!
coșmar al