neam romanesc – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - În Extincție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Parcă am tot neamul în război…
Așa-o fi fost când nu eram,
Sau gând făceau unul din doi
Ai mei, ce m-au tot plâns, duream.
Căci neamul meu se împuținează
De-atât fugit pe alte fronturi,
Unde se plâng, se căinează
Case să-și facă… stând în corturi.
Și mai dramatic, se subție
De număr, suflete dispar,
Că țara mea nu pot’ să-i ție,
Îi pierde făr’ să aivă habar….
… Îi arde prin maternități,
Focar le face scene, bal
-Din neglijente răutăți
De cer- cei ce îngrijesc… fatal.
E ca un fel de genocid,
Sau moarte către ce-i civil,
Civilizat… Cum fratricid,
Încartiruiți în imbecil.
Poate o fi multă nepăsare,
Dar păsu-i sfânt de la bătrâni,
Pierduți în nepăsat de stare…
‘Ndeajuns e crima, gând nebun.
Suntem pieirea pe șosele,
Că numai noi n-avem destule,
Noi, ce-am acumulat doar rele…
Facem antumele postume.
Pierim în șanțuri îngropați,
Niște nevăzuți de pe zebre.
Stăm la ghișee încolonați
De atâtea morți… nu-s deajuns jerbe.
Ne pierdem din mintal cultură,
Că pierdere-i, de spiritual.
Suntem, din ce-am fost, o prescură
Ce-o-nmuiem grâu, din sol… Graal.
Ne-au părăsit și popii, lacomi,
Ce odată erau plini de har…
Acum doar pătimași de patimi,
Ne sorbind lacrimi cu pahar.
Se aleg, ei singuri, dintre noi,
Spunându-și, ei singuri, „aleși”,
Și s-au făcut mulțimi, puhoi,
Din dregători… pentru ei, dreși.
Dar tot ne naștem împotrivă,
Că nu sunt morți la câți se nasc.
Nu-s de-atât boabe în colivă
Chiar de-alții grâu culeg, îl pasc.
Rămânem neostoit grânar,
Ne însămânțăm cu ideal.
Renaștem des, să nu fim rar
Un neam român… măcar vocal!
09. 11. 2015

Dumitru Matcovschi - Cu Limba Noastră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnică lumină-a lor.
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.
Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soarta
cu ciuta și cu pasărea.
Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
cum crește pomul din țărână
suită-n frunză și în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritor cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.

Mihai Eminescu - Dați-Mi Arpa De Aramă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dați-mi arpă de aramă
Dar cu strunele de fier
Căci să cânt acuma cer
Ca un vânt ce se sfărâmă
Printre stânci de-ngheț și ger.
Dați-mi arpă de aramă
Pe-a mea frunte crengi de brad
Voi să cânt ca largul vad
Sau c-a lumei sfântă dramă
Sau ca răcnetul din iad.
Dați-mi cupa cea de piatră
Dar umpleți cu sânge roș
Din dușmanii fioroși.
……………..
Voi să cânt în poezie
De-acei timpi urâți păgâni
Când strămoșii cei bătrâni
Se luptau cu bărbăție
Și-i dau nume „La români!”
La români! Popor de fală
Cap de geniu, piept de foc
Cu județiul de proroc
Dar cu inimă regală
Și cu flamuri de noroc.
Câți maghiari cu cap de câine,
Câți tatari cu ochii mici,
Câte limburi de peltici
S-au zdrobit de stânci bătrâne
Ce veghează încă-aici.
Câte ginți cu limba slavă
Au venit și-au revenit
Dar cu toți s-au nimicit,
O câmpie de otavă
Sub al coastei fier negrit.
Dați-mi arpa în rugină
Să mai cânt zguduitor
De-al românilor popor
Și-de-al țării cei române,.
Și de-al secolilor dor!
Ce să cânt, fii de-armonie,
Ce să cânt ca să vă-ntrec
Și-n durere să mă-nec
Căci cântarea mi-e stafie
Pieptu-i rece, capul sec!.
Să cânt nației ce vie
Poartă jugul cel de lemn
Sub al barbarilor semn,
Multe semne de sclavie
Și de viață nici un semn.
Să cânt țării..
Legei făr’ de Dumnezeu!
Să cânt frunții de ateu
Ce reneagă tată, mamă
Și-i ca dușmanul mai rău?.
©Mihail Eminovici (Eminescu)

Constantin Enescu - Limba Românilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Limba doinelor de jale şi a celor de speranţă
A marcat din deal în vale pe ai patriei străbuni,
Dând putere în unire şi în jertfă cutezanţă,
Când străinii încercară multiple incursiuni.
Limba mioriţei blânde şi a marilor haiduci
S-a păstrat ca scump tezaur pe-al istoriei altar
Şi pe drumuri de restrişte şi la marile răscruci
Limba noastră românească a fost dulce avatar.
Limba marilor poeţi strânşi sub bolta nemuririi,
Au dat mii de diademe sfinte-n suflet de român
Şi-au lăsat culturii noastre stihuri ale mântuirii
Unui neam carpatic, cu-un puternic dac plămân.
Limba doinelor de jale şi azi plânge îngrădită,
De cuvinte noi străine ce purced să amărască
Graiul dulce mioritic şi cu slova grav ştirbită
În primejdie se află, dulcea limbă românească.

Corneliu Vadim Tudor - Independența

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prietene mai tânăr, dă-mi mâna ta și taci
să ascultăm cum curge izvorul în cadență
înfiorate raze țes aur prin copaci:
vorbește fiul Țării despre Independență!
În epoca aceasta de frământări dantești
când flamurile cinstei sunt prea adesea rupte
aici, în sanctuarul durerii românești,
un om se îndârjește să spere și să lupte
Iar țara îl urmează cu-ntreagă ființa ei
prin el vorbesc tribunii care-au mușcat pământul
și oastea calcinată a puilor de lei
îi binecuvântează din Pantheon cuvântul
Și ca un antic Menos care îi dă puteri
istoria îl face să-și poarte demn povara
el nu-și va lua cuvântul nicicând și nicăieri
vorbește fiul Țării, vorbește însăși țara!
N-avem nimic pe lume mai nobil și mai sfânt
decât cuvântul care ne poartă Idealul
Independența este înaltul jurământ
ce leagă-n veci Moldova, Muntenia, Ardealul
Nu vrem ce nu-i al nostru, n-avem ambiții mari
respingem și protecții, și milă dinafară
suntem un neam de oameni cinstiți și gospodari
vrem doar dreptate-n lume și vrem belșug în țară
Independență-scrie pe lujerul de crin
Independență-cântă pădurile de grâne
atâtea generații care se trec și vin
zidesc Independența scripturilor române

Corneliu Vadim Tudor - Poporul Român

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frumoși mai sunt românii noștri, poporul-i înțelept ca marea
Prin brazii stemei trece oastea de cavaleri danubieni
Un fluviu fumegând de patimi ne-a dăltuit pe chip răbdarea
Mai de din vale de Rovine până în Munții Apuseni.
Poporul este tot ce mișcă și tot ce stă în așteptare
E troița de la mormântul Eroului Necunoscut
E Miorița care-i ninge la creștet baciului o floare
Și voievodul peste brazdă când se apleacă a sărut.
El e noblețea stirpei noastre țesută-n aur vechi pe ie
Puterea de-a privi de-a pururi, cinstit, în ochii tuturor
E curățenia morală de-a fi măreți și-n vitregie
Poporul este datoria de-a nu ne rupe de popor.
L-au biciuit cu spini tâlharii de-au sângerat și macii-n grâne
L-au fost târât în vrej de flăcări la judecata de apoi
Iar clopotul de oase albe din turla patriei române
Trăgea o zi a sărbătoare și două veacuri a război.
Și l-au tăiat hrisovu-n patru, și i-au înfipt jungheru-n spate
Făptura lui remesiană au pus-o-n furcă la răscruci
Tăgada, trocul și trădarea cădeau din bălțile furate
L-au tras pe roată ca pe-un mire atiți procleți și eunuci.
Dar cum renaște din cenușă acvila binecuvântată
Dar cum pe seceta cea mare ploua cu pâine și cu pești
Pe cai răzbunători ca roua venea de fiecare dată
Zeița-n veci biruitoare a limbii noastre românești.
Poporul e împărăția, în întregime și în parte
El e coconul ce se naște și-i veteranul de război
El e bărbatul și femeia îndrăgostiți până la moarte
Și e orația de nuntă pentru aceste vremuri noi.
Poporul e asceza noastră ca preț suprem al libertății
El ne va judeca o dată de-am fost sau n-am fost patrioți
Poporul este țara însăși vibrând în agora cetății
Și e destinul României pe care au vânat-o toți

Cezar Popescu - Ridică-Te

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fiii’ –
Se-aude un cântec departe.
Dar cin’ să-l audă, când inima-i surdă
Și să-ndrepte smerit a lui fapte?
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fii,
Dar, posibil, n-o să vezi nimic.
Câmpia-i cheală, visteria, goală
Și-aleșii-au un stat mult prea mic.
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fiii,
Căci în țară rar azi mai plouă.
Pornește-o furtună cu tunete și spumă,
S-o spele și s-o facă iar nouă!
Ref: Ridică-te și vezi-ți fiii,
Dar fii vigilent, să n-ai vreo surpriză
Că te pun vreunii drept miză. (bis).
Ridică-te, Ștefane, ridică-te și vino,
Sau nu știu dac-ar fi bine.
Osebirea-i prea dură de-orizont și postură
Între răzeșii de azi și tine.
Iar dacă-ntr-o zi, chiar ai veni,
Lăsându-ți fiii cu mare mirare,
Eu te rog ceva, tu nu întreba
De ți-au adus închinare.
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fii,
Dar fiii oare vor să te vadă?
Zău, cin’ să mai vrea, las’ că merge și-așa;
Tot cel cinstit și umil o să tragă.
Ref:…..
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fiii’ –
E-un cântec rămas fără rost,
Într-o lume-n care credința dispare,
Iar dacă-o spui, ești văzut prost.
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fii,
Dar fă-o cu mult calm și umor,
Să nu confunzi realitatea cu stupiditatea,
Dac-ai să te uiți la televizor.
Ridică-te, hai, pune-ți fiii la treabă,
Să curățe la mușchi și licheni,
La minciuni, trădare, prostie și-ngâmfare
Și mai umblă, te rog, și pe la politicieni.
Ref:…..
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fiii,
Dar ține chinga roibului trasă!
Ridică sabia și repune Basarabia
Pe hart-acolo de-unde-a fost ștearsă.
Reînviază, chemă-ne la Putna,
La un mare sfat tainic, obștesc!
Învață-ne iară cum să nu lăsam să piară
Și să se sting-acest neam românesc!
Să ne luăm în brațe ca pe strategice arme,
Sfânta poveste s-o scriem iară,
Și-n al doișpelea ceas, cu înoită putere,
Să ne recâștigăm propria ţară!
Ref2: Ridică-te, îți suntem fii,
Și poate nu-i târziu să rescriem destinul
Unei Mari Românii! (bis)

Grigore Vieru - Cântec Basarabean

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lui Nicolae Furdui Iancu
Nu-i pe lume om frumos
Ca romanul rușinos!
Mai române, mai frățâne,
Ce ai tu de la rușine?!
Ca păgânul tot mai rău,
Mai rău urcă-n capul tău!
Nu-i pe lume om blajin
Ca romanul cel creștin!
Mai române și mai frate,
Ce câștigi din bunătate?!
Cine-a vrut, cine-a poftit
Zilele ți-a otrăvit!
Cât îi lumea Domnului
Răbdător ca tine nu-i!
Mai române, frățioare,
Din răbdare ce ai oare?!
Numai lanțul vechi pe os,
Numai timpul scorburos!
Cât îi lumea-n lung și-n lat
Om mai pașnic n-am aflat!
Mai române, mai creștine,
Că ești pașnic este bine!
Dar tu mori și eu tot mor,
Ce-avem noi din pacea lor?!

George Coșbuc - Graiul Neamului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fie-a voastră-ntreaga țară,
Și de cereți, vă mai dăm,
Numai dați-ne voi graiul
Neamului! – Și se sculară
Să ne vremuiască traiul
Câți dușmani aveam pe lume!
Graiul nu-l cereau anume,
Să-l lăsăm!.
Dar nestrămutați strămoșii
Tot cu arma-n mâini au stat:
Au văzut și munți de oase,
Și de sânge râuri roșii,
Dar din țara lor nu-i scoase
Nici potop și nici furtună.
Graiul lor de voie bună
Nu l-au dat!.
Astăzi stăm și noi la pândă,
Graiul vechi să-l apărăm;
Dar pe-ascuns dușmanii cată
Să ni-l fure, să ni-l vândă.
Dacă-n vreme tulburată
Nu ne-am dat noi graiul țării,
Azi, în ziua deșteptării,
Cum să-l dăm?.
Repezi trec cu vifor anii,
Ispitind puterea ta,
Neam român! Cu ură mare
Vor căta mereu dușmanii
Graiului român pierzare;
Dar să piară ei cu toții:
Nu l-am dat și nici nepoții
Nu-l vor da!

Plaieşii - Cântecul Lui Noe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lume aleasă, oameni buni
Ascultați ce-am să vă spun
Știți că Noe cel străbun
A fost de neam de român
De la el s-au înmulțit oameni
Cei de fără de păcate
De la el a pornit dragostea-n lume.

Refren:
De la Noe suntem noi
Acei vrednici și de soi
De la Noe cel străbun
Vine neamul meu român
Neamul meu cel românesc
Este cel dumnezeiesc
Că-i neam care poartă dor
Vrednic și nemuritor
Să-l cinstim, să-l slăvim
Dragostea s-o înmulțim
Că e neam de viță veche
N-are în lume pereche
Că așa e neamul meu
Părăsit de Dumnezeu
Este vrednic de lumină
Și-a fost și-o să rămână.

Lume bună, lume aleasă
Ascultați cântarea noastră
Despre lumea voastră veche
Ce n-are în lume pereche
Vă cântăm despre strămoși
cei destoinici și valoroși
Ei de mii de ani de-a rândul
Au păzit acest pământul.

Refren:
De la Noe suntem noi
Acei vrednici și de soi
De la Noe cel străbun
Vine neamul meu român
Neamul meu cel românesc
Este cel dumnezeiesc
Că-i neam care poartă dor
Vrednic și nemuritor
Să-l cinstim, să-l slăvim
Dragostea s-o înmulțim
Că e neam de viță veche
Nu are în lume pereche
Că așa e neamul meu
Părăsit de Dumnezeu
Este vrednic de lumină
Și-a fost și-o să rămână

Măi, măi.
Saltă lume și mai joacă
Și-ascultă cântarea noastră
Joacă și te veselește
Țara și neamul cinstește
Că așa-i neamul meu român
Țara românașilor s-o lăsăm urmașilor.