Cezar Popescu – Ridică-Te

Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fiii’ –
Se-aude un cântec departe.
Dar cin’ să-l audă, când inima-i surdă
Și să-ndrepte smerit a lui fapte?
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fii,
Dar, posibil, n-o să vezi nimic.
Câmpia-i cheală, visteria, goală
Și-aleșii-au un stat mult prea mic.
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fiii,
Căci în țară rar azi mai plouă.
Pornește-o furtună cu tunete și spumă,
S-o spele și s-o facă iar nouă!
Ref: Ridică-te și vezi-ți fiii,
Dar fii vigilent, să n-ai vreo surpriză
Că te pun vreunii drept miză. (bis).
Ridică-te, Ștefane, ridică-te și vino,
Sau nu știu dac-ar fi bine.
Osebirea-i prea dură de-orizont și postură
Între răzeșii de azi și tine.
Iar dacă-ntr-o zi, chiar ai veni,
Lăsându-ți fiii cu mare mirare,
Eu te rog ceva, tu nu întreba
De ți-au adus închinare.
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fii,
Dar fiii oare vor să te vadă?
Zău, cin’ să mai vrea, las’ că merge și-așa;
Tot cel cinstit și umil o să tragă.
Ref:…..
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fiii’ –
E-un cântec rămas fără rost,
Într-o lume-n care credința dispare,
Iar dacă-o spui, ești văzut prost.
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fii,
Dar fă-o cu mult calm și umor,
Să nu confunzi realitatea cu stupiditatea,
Dac-ai să te uiți la televizor.
Ridică-te, hai, pune-ți fiii la treabă,
Să curățe la mușchi și licheni,
La minciuni, trădare, prostie și-ngâmfare
Și mai umblă, te rog, și pe la politicieni.
Ref:…..
Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fiii,
Dar ține chinga roibului trasă!
Ridică sabia și repune Basarabia
Pe hart-acolo de-unde-a fost ștearsă.
Reînviază, chemă-ne la Putna,
La un mare sfat tainic, obștesc!
Învață-ne iară cum să nu lăsam să piară
Și să se sting-acest neam românesc!
Să ne luăm în brațe ca pe strategice arme,
Sfânta poveste s-o scriem iară,
Și-n al doișpelea ceas, cu înoită putere,
Să ne recâștigăm propria ţară!
Ref2: Ridică-te, îți suntem fii,
Și poate nu-i târziu să rescriem destinul
Unei Mari Românii! (bis)