Eusebiu Camilar - Cu Cât Prezentul
Cu cât prezentul urcă spre viitor, suvoi, / Adânc, tot mai nostalgic trecut rămânem noi! … →
Cu cât prezentul urcă spre viitor, suvoi, / Adânc, tot mai nostalgic trecut rămânem noi! … →
Florile culese în pahare plâng / Și visând la fluturi, la livezi cu soare / … →
Frunza macului, / Dorul badelui, / Dorul dorului, / Focul soarelui, / Mersul legănat, / … →
Nori, stele, soare, / Munți, râuri, mere, / Peste pe grătar, / Azi este ora … →
Ascunsă, oh, ascunsă / în ceață mare / casa în care trăim, / sub roca … →
Spicul acesta, în vântul nădejdei legănat, / Nu știe, coasa moartea i-o da sau vijelia. … →
Aceasta este grădina: culorile vin și se duc, / azur fragil pâlpâind pe-aripile de la … →
Era în mijlocul verii / Şi la mijlocul nopţii era; / Stelele-n stinse orbite / … →
Fiindcă eram un trist și grav sfetnic, / Înțelept întru toate și înaintat în vârstă, … →
Veniți cantilenele mele, / Hai să ne-nmănunchem toate urile, să le-azvârlim și să sfârșim cu … →